Frumos, dar din păcate alunecos
Urăsc aceste castroane din tot sufletul, pentru că au exact aceeași culoare ca gresia mea și nu mai pot număra de câte ori le-am trecut cu vederea și aproape am căzut peste ele. Cățelul meu fie țâșnește prin casă urlând din cauza zgomotului (într-o direcție), fie se trezește speriat și fuge în bucătărie (în cealaltă direcție), sperând că urmează să primească de mâncare. După nici două săptămâni, ambele castroane sunt deja stricate. ... [Nu mai e loc, eh]