Pinscher Pitic

Un Pinscher în miniatură? Nu te lăsa păcălit! Pinscherul pitic este un „câine adevărat”. Dacă ești în căutarea unui câine de buzunar drăguț și confortabil, nu ai ce face cu un Pinscher pitic. În ciuda mărimii sale, acest câine de familie plin de viață are o dorință uriașă pentru sport și exerciții fizice și își ține oamenii în priză în multe feluri.

Aspect: o versiune mini a Pinscherului

În exterior, Pinscherul pitic este o versiune în miniatură a Pinscherului german, o „mini-variantă” a Pinscherului mai mare, ca să spunem așa. Cu o înălțime la greabăn de 25 până la 30 cm, Pinscherul pitic este cu aproximativ 20 cm mai mic decât „fratele” său mai mare. El are o greutate corporală de doar patru până la șase kilograme, fiind, de asemenea, cu aproximativ zece kilograme mai ușor.

La fel ca la Pinscherul german, structura corpului său pare pătrată, adică înălțimea și lungimea corpului sunt aproximativ egale. Pe lângă asta, lungimea totală a capului este egală cu lungimea de la greabăn până la baza cozii. Pinscherul pitic are un corp foarte musculos și elegant, care, datorită blănii scurte și netede, este deosebit de frumos în mișcare.

Capul este puternic și alungit, fruntea plată și fără riduri. Urechile în formă de V sunt ridicate pe cap. Există atât Pinscheri pitici cu urechile ridicate, cât și cu urechi semi-lăsate și întoarse în față. Pliul trebuie să fie sub sau cel mult la nivelul vârfului capului. Coada este naturală, scopul crescătorilor este ca aceasta să aibă o formă de sabie sau seceră.

Textura și culoarea blănii

Pielea strânsă, fără riduri, este acoperită cu păr scurt și dens. Datorită structurii netede a părului, blana are o strălucire magnifică.

Există Pinscher pitic atât negru-roșcat, cât și doar negru. Varianta negru-roșcată are blana neagră lucioasă cu marcaje roșcate sau maro. Culoarea, care este foarte închisă și bine definită, poate apărea deasupra ochilor, pe partea inferioară a gâtului, pe metatarsul membrelor anterioare, pe labe, pe partea interioară a membrelor posterioare și sub baza cozii. Cele două triunghiuri caracteristice de pe piept sunt bine delimitate și la distanță uniformă.

Câinii de o singură culoare au o tonalitate de maro a blănii care variază de la maro-roșcat ce de căprioară până la maro-roșcat închis. Din cauza culorii roșiatice a blănii sale, Pinscherul pitic mai este numit și Pinscher cerb.

Caracter:  plin de energie și iubitor

Pinscherul pitic este numit și „Minipinscher” sau „Miniature Pinscher” în engleză. În ciuda dimensiunii lor, acești câini obișnuiau să păzească grajdurile cailor și să prindă șoareci.

Prin urmare, câinilor afectuoși nu le place să fie lăsați singuri. Vechea zicală „unui Pinscher nu-i place să fie lăsat singur” nu este o coincidență. Pinscherii pitici sunt foarte atașați de oamenii lor și preferă să îi urmeze peste tot. Aceștia prezintă comportamentul obișnuit al unui „câine ce aparține unui singur om”. Ei își „varsă” toată dragostea lor către o singură persoană. Asta nu înseamnă că nu pot fi apropiați de ceilalți membri ai familiei, că nu îi ascultă și că nu se bucură de plimbările cu ei. Dar se simt cu adevărat „compleți” doar atunci când cel mai apropiat prieten al lor este din nou alături de ei.

În cartea sa “Die deutschen Hunde” (Câinii germani), publicată în 1905, Richard Strebel a scris despre un Pinscher pitic care a trăit cu el la începutul secolului trecut:

„Caracterul lui este admirabil, umblă doar după soția mea prin toată casa, în ciuda faptului că noi toți îl răsfățăm, încercăm totul pentru a-l face să se îndepărteze de ea, toate încercările eșuează din cauza loialității lui incoruptibile!“

Latră mult Pinscherii pitici?

Deși Pinscherul pitic este considerat a fi un câine mai degrabă echilibrat și jucăuș, mereu bine dispus, el manifestă instinctul puternic de pază al strămoșilor săi. Mai demult ei aveau datoria de a proteja casa și curtea de intruși și rozătoare.

Pinscherii pitici sunt destul de ușor de enervat, mai ales când vine vorba de bunăstarea stăpânului lor iubit. Cu toate acestea, dacă au fost socializați corect de mici și au primit un dresaj consecvent, s-ar putea ca aceștia să nu devină agresivi.

Pinscherii pitici sunt inteligenți și dornici să învețe

Pinscherul pitic are o dorință pronunțată de a învăța și este foarte ușor de dresat datorită percepției sale rapide. De aceea, e important ca patrupezii să aibă ocazia să își dezvolte liberi curiozitatea în anumite condiții, bineînțeles.

Un Pinscher pitic are nevoie de mult mai multă mișcare decât alte rase de câini de talia sa. El are nevoie nu doar de stimulare fizică, ci și mentală. Dacă ții cont de acest lucru, de exemplu, cu ajutorul sporturilor canine, agitatul Pinscher pitic va fi un câine de familie foarte echilibrat.

El este compatibil și cu alte animale de companie, cum ar fi pisicile sau păsările. Dar ai grijă, pentru că șoarecii liberi sau pisicile care fug de el pot trezi întotdeauna instinctul înnăscut de vânătoare al temperamentalului Pinscher pitic.

Sănătatea Pinscherului pitic

Spre deosebire de alte rase de câini de talie mică, aspectul său pitic nu aduce cu sine niciun dezavantaj de sănătate. Corpul Pinscherului pitic este puternic și, când îl privești, îți dai seama rapid cât de robust și atletic este micuțul.

Cât trăiește un Pinscher pitic?

Dacă provine de la un crescător serios și este îngrijit corect, Pinscherul pitic poate trăi între 15 și 18 ani.

Istoric: vânători populari de șobolani

În ceea ce privește istoria Pinscherului pitic, instinctul pronunțat de pază și de vânătoare nu este surprinzător. Câinii de tip Pinscher descind din „Torfhunde” (Canis palustris) care s-au alăturat oamenilor cu multe mii de ani în urmă. După cum se poate observa din descoperirile de cranii și oase, acest „câine arhetip” păzea deja așezările din Epoca de Piatră și ținea departe de ele rozătoarele sau alți dăunători.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Pinscherii puteau fi găsiți în aproape fiecare fermă. Porecliți „Rattler”, acești patrupezi erau foarte populari printre fermieri datorită vigilenței și abilității lor de a vâna șobolani și șoareci. Nici măcar supraviețuitorii precum șobolanul nu prea puteau scăpa de natura atentă a Pinscherului și de labele agile și îndemânatice ale acestuia.

Pinscherii cu părul neted și sârmos, cunoscuți astăzi sub numele de Schnauzer, aparțineau încă la acea vreme aceluiași tip de rasă. Acest lucru este dovedit și de istoria „Pinscher-Schnauzer-Klub” (RO: Clubul Pinscher-Schnauzer) din 1895, care există și astăzi.

Separarea Pinscherului cu părul sârmos și neted

Abia la începutul secolului al XX-lea, fondatorul clubului, Josef Berta, a început să separe Pinscherii cu părul aspru de cei cu părul neted în scopul reproducerii. Reproducerea pură a Pinscherului pitic a început foarte devreme în acest context și astfel Pinscherul pitic s-a diferențiat rapid de rudele sale mai mari.

Spre deosebire de Pinscherul german, Pinscherul pitic a devenit rapid popular drept câine domestic. Încă de la începutul secolului, aceștia erau ținuți în număr mare în gospodăriile private. Registrul genealogic al Clubului Pinscher-Schnauzer din 1925 arată deja 1.300 de înregistrări. Doamnelor din înalta societate, în special, le plăcea să se „împodobească” cu acest cățeluș elegant. Încă din 1937, Felix Ebener a descris îndrăgitul câinele astfel:

„Are nevoie de puțin spațiu și de puțină îngrijire, poate fi foarte discret și sociabil și este fermecător și grațios chiar și prin micile sale obrăznicii. Cu lăbuțele sale curate, cu blana sa scurtă și netedă, poate fi lăsat cu încredere și pe cea mai elegantă mobilă tapițată. […].“

Fiind unul dintre primii crescători, Josef Berta și-a dat seama că imaginea de simplu „câine de buzunar” nu îi făcea nici pe departe dreptate Pinscherului pitic. Berta însuși a fost atât de încântat de propriul său Pinscher pitic Max v. Klein-Paris încât a spus:

„Am avut mulți câini buni, mulți câini care au creat o amintire de neuitat în casa mea. Max, cel mai bun, mai înțelegător, mai plăcut și mai util companion pe care l-am avut vreodată, îi întrece pe toți!“

Prin laudele sale, Berta a motivat și alți crescători de câini să se ocupe de această rasă specială. Berta și colegii săi au fost cei care au făcut din Pinscherul pitic ceea ce este astăzi: un câine deosebit, cu un caracter bun, un temperament elegant, o sănătate robustă și o frumusețe mândră.

Concluzie: aduce viață în casă

Pinscherii pitici au nevoie de o persoană alături de ei care să le aprecieze temperamentul strălucitor și care să aibă timp și dorința de a se dedica „trup și suflet” lor. În schimb, Pinscherul pitic îți garantează o casă plină de viață și bună dispoziție. Stăpânii săi se pot aștepta la un câine de companie loial, care este întotdeauna gata să se joace și care nu va pleca niciodată de lângă ei, chiar și în sensul propriu al cuvântului.