Labrador Retriever

Ușor de dresat, prietenos cu oamenii și puternic: Câinii din rasa Labrador Retriever sunt de talie medie. Labradorul este considerat câinele de familie ideal, dar, în același timp, este un animal care are nevoie de multă stimulare fizică și mentală.

Aspect: un fizic muscular și puternic

Având o înălțime de 56 – 57 centimetri la masculi și 54 – 56 centimetri la femele, Labradorii Retriever fac parte din rasele de câini de talie medie. Ei sunt foarte activi și dornici de mișcare și au un fizic muscular și puternic. Recunoști un câine Labrador tipic după fizicul său compact, cu un craniu lat, un gât puternic și un piept lat, adâncit. Una dintre caracteristicile Labradorului este „coada sa de vidră”, pe care câinele o folosește ca o cârmă în apă.

Capul său este lat, cu un bot puternic de lungime medie, iar urechile sunt poziționate în spate și atârnă.

Labradorii au blana scurtă și deasă, cu un strat gros și impermeabil de subpăr. Această blană deasă poate avea trei variații de culori conform standardului rasei: negru, auriu (golden) și maro (ciocolatiu). A nu se confunda Labradorul Retriever auriu cu câinele Golden Retriever.

Blana este mereu de o singură culoare, dar se acceptă o pată mică pe piept. Culoarea unui câine Labrador Retriever auriu variază de la un crem deschis la un roșu de vulpe. Labradorul Retriever ciocolatiu poate fi de la maro deschis la maro închis. Cel mai popular rămâne, însă, câinele Labrador Retriever negru.

Labradorul de expoziție și labradorul de lucru

Deși în standardul rasei este descris un singur tip, în ultimele decenii s-au dezvoltat două linii diferite de Labradori. Pe de o parte există „câinele de expoziție” cu un aspect mai compact și câinele labrador utilitar și de lucru – cu un aspect mai ușor. Cel din urmă este înmulțit în principal pentru muncă. Are un cap mai îngust cu un bot mai lung.

Tipul „Dual Purpose” ar trebui pe de altă parte să combine armonios cele două linii de „muncă” și „expoziție” și probabil este cel mai apropiat de idealul rasei.

Câinele Labrador – Caracteristici: răbdător și echilibrat

Labradorii își iubesc stăpânii și în mod special copiii, mai mult ca orice altceva. Le place să își însoțească stăpânii peste tot și nu le place să fie singuri prea mult timp. Ei stau pe lângă stăpânii lor și sunt caracterizați prin felul lor răbdător și echilibrat de a fi.

Retrieverii contribuie la armonia din familie prin natura lor calmă și prietenoasă. Dar să cumperi un Labrador doar din acest motiv cu siguranță nu ar fi corect față de câine.

Retrieverul a fost înmulțit inițial drept câine de vânătoare, motiv pentru care este foarte activ și dornic de muncă. Nu este caracterizat doar printr-un nas bun și rezistență mare, ci și prin cât de mult îi place apa și cât de bucuros este să aporteze.

Pe lângă rolul său popular ca un câine de familie, poți întâlni versatilul Labrador Retriever ca un câine ghid, câine salvamontist și câine de avalanșă, precum și câine adulmecător pentru poliție și la vamă.

Pentru a face un Labrador fericit, trebuie să iei în considerare instinctul său de muncă și de a face mișcare. Stăpânul va observa repede cât de reactiv și echilibrat poate fi Labradorul atunci când este stimulat mental și fizic.

Întreținere și dresaj

Întreținerea și dresajul unui Labrador sunt destul de simple. Prietenosul patruped este potrivit pentru începătorii care nu au experiență cu câini. Însă, există câteva principii de luat în considerare atunci când ai grijă de un Labrador Retriever.

Mult spațiu, multă mișcare

Labradorul este un câine de lucru și utilitar. Ca să fie fericit, are nevoie de multă mișcare și de preferat suficiente activități ca să își satisfacă dorința de a aporta.

O casă cu grădină proprie, în care acest câine activ să aibă suficient loc, ar trebui să fie o condiție pentru îngrijirea acestui patruped bucuros. Labradorii trebuie să poată să își consume energia așa că e clar că nu sunt suficiente câteva plimbări scurte pe zi.

Sporturile canine, cum ar fi Obedience și Dog Dancing, antrenamentul de adulmecare sau testele de vânătoare sunt potrivite pentru a ține câinele ocupat fizic și mental.

Pentru a face plimbările zilnice să fie mai variate, poți include mici jocuri de căutare și aportare. Această rasă iubește apa și va fi și mai fericit dacă îl lași să facă o baie în râu sau în lac.

Și un Labrador trebuie dresat

Dacă vrei să aveți o coexistență pașnică și fără probleme în natură și în societate, e important ca patrupedul să asculte de instrucțiunile și comenzile tale. Acest lucru este valabil atât pentru un Labrador, cât și pentru un Ciobănesc German. Educația corectă este baza relației dintre om și câine.

Însă în general îți va fi foarte ușor cu un Labrador datorită felului său de a fi și a dorinței de a asculta. E important să educi acest câine sensibil în mod consecvent, dar cu iubire. E mai probabil ca patrupedul să reacționeze la încurajări pozitive, cum ar fi laude sau gustări, decât la severitate sau duritate exagerată.

În orice caz, se recomandă ca începătorii să meargă la o școală de dresaj, unde nu doar câinele va exersa cele mai importante comenzi și comportamente, ci și omul va învăța cum să își controleze câinele.

În principiu, cu cât mai bine educat este câinele, cu cât mai multe poți face și experimenta împreună cu el – fie că e o tură cu bicicleta, o vizită la prieteni sau o vacanță la plajă. Viața cu un Labrador Retriever va fi cu siguranță variată.

Sănătatea și înmulțirea unui Labrador Retriever

Chiar dacă Labrador Retrieverul este văzut astăzi în general ca un câine de familie, acesta este încă caracterizat printr-o bucurie mare față de muncă și o dorință pronunțată de a aporta.

Majoritatea crescătorilor, care înmulțesc câinii conform standardului FCI și sunt organizați în asociații, se bazează pe un câine sănătos, de încredere și puternic. Așa că dacă decizi să ții un Labrador ca un câine de familie, nu uita că acesta este totuși un „câine de lucru” și are nevoie de o varietate potrivită de activități și exerciții, care să îl țină ocupat. Multe asociații oferă crescătorilor și stăpânilor de Labradori posibilități de antrenament pe terenurile acestora.

Excluderea bolilor ereditare

Un Labrador activ, care este stimulat conform dispoziției sale și face multă mișcare, este în general un câine sănătos și rezistent și nu trebuie să te îngrijorezi prea tare că s-ar putea îmbolnăvi.

În orice caz, există mai multe boli ereditare care pot fi evitate doar prin înmulțire controlată și prudentă. Printre acestea se numără, în mod special, boli ale sistemului locomotor, cum ar fi displazia de șold, displazia de cot și osteocondroza (OCD), precum și boli ereditare ale ochilor, cum ar fi atrofia retinală progresivă sau cataracta ereditară.

Atunci când cumperi un Labrador, asigură-te că patrupezii care au fost diagnosticați cu una dintre aceste boli au fost excluși sistematic din înmulțire și că părinții sunt „sănătoși genetic”. Aceasta e singura metodă de a preveni răspândirea acestor boli.

Găsești câini Labradori de vânzare la crescători autorizați. Dacă vrei să cumperi un cățel de rasă, cumpără-l de la un crescător de încredere care a făcut toate examinările necesare și și-a luat toate măsurile privind sănătatea câinilor. Bineînțeles că un cățel Labrador controlat, sănătos și vaccinat, care are toate actele necesare, te va costa un pic mai mult.

Un câine sănătos, de care să te bucuri mulți ani și pe care să nu trebuiască să îl duci des la veterinar, își merită banii.

Îngrijire: mici „verificări”

Îngrijirea corectă este esențială pentru sănătatea unui Labrador Retriever. Pe lângă controalele de rutină la veterinar, micile „verificări” regulate îți permit să detectezi infecțiile devreme și să acționezi corespunzător. Acordă o atenție specială urechilor, ochilor și dinților Labradorului tău.

Pentru a evita răni sau inflamații, taie regulat ghearele câinelui.

Blana Labradorului este foarte ușor de îngrijit și se curăță aproape singură. Ar trebui periată măcar o dată pe săptămână pentru a îndepărta părul căzut și murdăria persistentă.

Transformă îngrijirea în rutină

Îngrijirea corectă a unui câine nu ar trebui să dureze mult timp. Planifică examinările și ritualurile de periat zilnic sau săptămânal pentru ca acestea să devină o rutină pentru tine și pentru câinele tău. Câinilor le plac regulile și organizarea bună. Prea multe surprize neașteptate și schimbări tind să deruteze sensibilul Labrador. Cel mai bine este să începi „programul de îngrijire” de când e mic și să îl obișnuiești din timp să stea cuminte în timpul controlului.

Nutriție: Labrador Retrieverii sunt omnivori

Din momentul în care cumperi un câine, sănătatea sa este în mâinile tale. Un regim echilibrat este cel care îi oferă Labradorului toți nutrienții necesari și nici prea multă, nici prea puțină energie. Astfel, vei menține animalul tău activ și sănătos pentru mulți ani. Din păcate Labradorii tind să mănânce prea mult. Însă supraponderabilitatea la câini este extrem de nesănătoasă și poate duce la multe boli care să reducă durata de viață a patrupedului.

Multă carne și legume, puține grăsimi și cereale

Surplusul de grăsimi sau îndulcitorii, cum ar fi zahărul sau glucoza, nu au ce căuta în bolul câinelui. Un regim sănătos și echilibrat este caracterizat de obicei printr-un conținut ridicat de carne (minim 70%).

Carnea este cea mai importantă sursă de proteine pentru câine. Legumele și fructele (circa 20-30%) oferă și ele vitamine și nutrienți importanți. Pe de altă parte, cerealele sunt necesare doar în cantități mici. Un conținut prea mare de cereale indică o hrană de proastă calitate.

Evitarea kilogramelor în plus

Pentru a evita kilogramele în plus fii atent la cantități – pe lângă compoziția corectă a hranei. Nu lăsa câinele să decidă cât mănâncă. Labrador Retrieverii sunt câini destul de lacomi și vor mânca mult mai mult decât ar trebui. Cantitatea potrivită variază mult în funcție de vârstă, greutate și nivelul de activitate.

În general o masă sau două pe zi sunt suficiente pentru un Labrador, iar acestea ar trebui să fie mereu la aceeași oră. Dacă îi dai câinelui gustări între mese, calculează conținutul caloric al gustării și scade această cantitate din următoarea masă.

Nu există tabele de greutate prescrise pentru Labrador Retriever. În final depinde de tine dacă patrupedul este prea gras sau prea slab, dacă mănâncă prea mult sau prea puțin.

Practic ar trebui să poți simți coastele cu mâinile fără să le vezi cu ochiul liber. Dacă nu ești sigur, poți întreba veterinarul sau crescătorul despre regimul potrivit și cantitatea adecvată de hrană pentru câinele tău.

Istoric: Labradorul provine din Canada

Labrador Retrieverul este una dintre cele mai cunoscute rase în Marea Britanie și SUA. Dar acesta este pe locul unu în statistici și în multe din țările europene.

Nu e de mirare, la urma urmelor, Labrador Retrieverul este caracterizat printr-un caracter extrem de prietenos față de oameni și o dorință puternică de a asculta. Această dorință înnăscută de „a asculta” îl face să fie un câine de companie foarte ușor de îngrijit. Acest lucru se poate observa prin dorința sa mare de a coopera și abilitatea de a se adapta.

Poți duce un Labrador Retriever cu tine oriunde. El va întâmpina mereu străinii în mod prietenos și dând din coadă. Acest patruped sociabil și deschis la minte este curios și preferă să aibă companie. Un Labrador sociabil nu știe ce e timiditatea, frica, nesiguranța sau reacțiile agresive.

Proveniența Labradorilor

Strămoșii Labradorului provin de pe coasta de est a Canadei, la fel ca Terra Nova și Landseer. Conform tradițiilor, Labradorul provine dintr-un așa numit câine St. John, un câine negru de apă cu blană deasă. Acești câini ajutau la vânarea sau aportarea peștilor morți și a plaselor de pescuit din apă.

Primele tentative de înmulțire au avut loc în Anglia și în Scoția în a doua jumătate a secolului al 19-lea, după ce niște pescari britanici au adus acești câini curioși acasă.

Denumirea engleză a rasei Labrador Retriever se referă pe de o parte la peninsula canadiană Labrador cu același nume și pe de altă parte la sistemul distinctiv de aportare al câinilor (to retrieve = în engleză a aporta, a aduce înapoi, a salva).

Rasa Labrador a devenit cunoscută printre nobilii iubitori de vânătoare datorită eforturilor de înmulțire ale englezilor, printre alții și Earl Malmesbury al doilea (1778-1841). El s-a bazat constant pe abilitatea de vânătoare ale acestor animale.

În data de 7 iulie 1903 Labradorul a fost în sfârșit recunoscut ca o rasă independentă de către Asociația Chinologică din Anglia. Numeroasele succese la expoziții au făcut în curând ca acest câine activ și pașnic să fie cunoscut și în afara granițelor țării.

Cu toate acestea culorile auriu și ciocolatiu au fost considerate a fi greșeli de înmulțire pentru mult timp. Acestea au fost acceptate și dorite pe lângă obișnuita culoare neagră doar ulterior.