Sănătatea și îngrijirea pisicilor

zooGhid pentru îngrijirea pisicilor

Deseori pisicile ne permit să observăm că suferă atunci când e ceva grav. Pierderea apetitului e unul dintre semnele că pisica ar putea avea nevoie de tratament. Însă există și excepții: de exemplu câinii și iepurii nu mai mănâncă dacă îi dor dinții, dar pisica nu are acest obicei.

O pisică va fi considerată sănătoasă atunci când poate duce o viață tipică a unei pisici, fără dureri și fără medicamente. Îți recomandăm să te uiți cu atenție la pisica ta și să mergi regulat la veterinar pentru consultații de rutină.

Dacă pisica ta are obiceiul să iasă din casă, ai posibilități limitate să îți formezi propria părere despre sănătatea ei. Mai ales că nu poți colecta mostre de scaun și de urină decât dacă pisica face la litieră. Dacă își face „treburile” exclusiv afară, nu prea ai posibilitatea să o evaluezi în funcție de acest criteriu.

Ține cont că mostrele de scaun pe care le iei din litieră pentru a fi examinate de veterinar, ar trebui să conțină cât mai puțin nisip. E important să mergi imediat la veterinar dacă pisica se comportă atipic sau pare să sufere. Nu uita că niciun articol de pe internet despre îngrijirea pisicilor, indiferent de cât de profesionist a fost scris, nu poate înlocui părerea unui expert.

Care sunt bolile tipice pisicilor?

Viermi: infestarea cu viermi este cel mai răspândită la pisicile de curte. De aceea, se recomandă deparazitarea internă. Infestarea cu acest patogen poate duce la diaree, blană zbârlită, posibil chiar la emaciere și deshidratare, precum și la o condiție generală proastă.

În cazurile deosebit de grave pot apărea blocaje intestinale sau peritonită. Din fericire, diagnosticul este ușor de stabilit, deoarece pot fi identificate clar ouăle viermilor prin examinarea scaunului. Soluțiile de deparazitare internă sunt menite să combată infestarea cu viermi.

Chlamyidia: patogenul Chlamydophila felis atacă țesutul conjunctiv al ochiului pisicii. Așadar, infecția se manifestă ca o conjunctivită. Unul dintre simptomele distinctive este ochiul apos, iar după câteva zile poate fi afectat și cel de-al doilea ochi. Dacă boala este severă, pot apărea daune semnificative. Răceala și febra pot fi și ele printre simptome.

Boala afectează în general pisicile cu vârsta cuprinsă între cinci săptămâni și nouă luni. Transmiterea are loc prin contactul direct cu secreția ochiului unei pisici bolnave. E posibil ca patogenul să fie transmis și de la pisici la oameni.

Patogenul poate fi detectat cu ajutorul unei mostre de tampon din ochi. Dacă pisica nu a fost vaccinată, detectarea anticorpilor poate confirma diagnosticul. Tetraciclina este antibioticul folosit în tratament. Tratamentul durează patru săptămâni.

În anumite condiții, care trebuie evaluate de veterinar, ar putea fi indicată vaccinarea împotriva Chlamydia. Acest lucru este necesar doar dacă pisica este expusă unui risc mare de infecție, de exemplu dacă pisica se află într-un adăpost de animale.

Toxoplasmoza: infecția cu toxoplasme (Toxoplasma gondii) se numește toxoplasmoză.
Toxoplasmele sunt microorganisme unicelulare. Acest patogen este răspândit în întreaga lume și nu infectează doar pisica, ci și linxul, ocelotul și puma. Pisicile se pot infecta prin intermediul fecalelor altor pisici, precum și de la animale de pradă care au patogenul, cum ar fi șoarecii și păsările. Riscul de infecție este mult mai mare la pisicile de curte decât la pisicile care stau doar în interior.

Semne evidente ale bolii pot fi pierderea apetitului, pierderi în greutate, letargie, probleme respiratorii, febră, vărsături, diaree, deficite neurologice și inflamarea sistemului muscular. Medicul veterinar poate stabili dacă pisica a avut deja o infecție. După o singură infecție, pisica are adesea anticorpi în sânge.

Veterinarul poate determina prin intermediul unei analize de sânge dacă pisica este infectată cu toxoplasme. El va examina și mostrele de scaun la o dată la două săptămâni. Tratamentul se face cu antibiotice și medicamente de deparazitare.

Rabie: e cauzată de un virus răspândit în întreaga lume. Infecția are loc prin mușcătura unui animal infectat cu rabie, dar și prin contact, cum ar fi linsul sau zgâriatul. Patogenul intră în corpul pisicii, prin salivă, prin răni sau membrane mucoase și ajunge la creier prin căile nervoase. Acolo, virusul se multiplică.

Din creier, virusul se răspândește prin corp și ajunge, printre altele, la glandele salivare. Transmiterea se face prin mușcătură. Însă nu toate animalele care suferă de rabie atacă altele, unele sunt surprinzător de docile. Poate dura până la 200 de zile până să apară simptomele bolii.

La două până la șapte săptămâni de când a avut loc infecția, va apărea boala. Se manifestă prin simptome precum pierderea apetitului, dureri de cap, amețeli, vărsături, dureri de gât și febră. La acestea se pot adăuga și sentimente de anxietate, precum și o frică de apă. Hiperexcitabilitatea generală este exprimată prin lăcrimare ridicată, transpirat excesiv și pupile dilatate. Îi curge salivă din gură pentru a preveni înghițirea acesteia și crampele asociate. Apoi urmează convulsiile.

Pisica moare între trei și cinci zile mai târziu. Boala poate fi identificată clar doar la un animal mort. Vaccinul antirabic oferă o protecție sigură. După imunizarea de bază, acesta trebuie repetat doar o dată la trei ani. Se recomandă vaccinarea tuturor pisicilor cu acces afară.

Ce pot face pentru ca pisica mea să fie cât mai sănătoasă?

Tu, ca stăpân, poți face multe pentru a te asigura că iubita ta felină rămâne sănătoasă cât mai mult timp. Însă pot apărea oricum boli. E important să mergi la veterinar dacă ai dubii, pentru că, după cum am spus și înainte, pisicile au tendința să nu lase să se vadă că sunt bolnave. Acest comportament provine din sălbăticie, unde pisica ar fi fost în pericol dacă era percepută de alții ca fiind o pradă ușoară.

Îți recomandăm și să îi faci vaccinurile la timp. Veterinarul deține mai multe informații legate de îngrijirea pisicilor și poate decide care vaccinuri sunt cele mai bune pentru pisica ta în funcție de câțiva parametri. Însă tu, ca stăpân de pisică ar trebui să fii bine informat despre ce vaccinuri sunt disponibile și la ce intervale ar trebui făcute.

Principiul pentru vaccinare este: cât de mult necesar, cât mai puțin posibil. Nici un vaccin nu poate garanta o protecție de 100% împotriva unei boli. Dar beneficiul unui vaccin este mult mai mare decât riscul asociat.

Obligatorie în îngrijirea pisicilor este și deparazitarea internă regulată, mai ales pentru că infestarea cu viermi poate deveni un pericol nu doar pentru pisică, ci și pentru om, dacă are un sistem imunitar slăbit. Același lucru se aplică la copii.