Rinotraheita la pisici

Vremea umedă și rece, noroiul și schimbările constante de temperatură reprezintă o provocare și pentru sistemul imunitar al pisicilor. Cu toate acestea, dacă observi simptome cum ar fi strănuturi și curgerea nasului, este important să se facă distincția între o simplă răceală și temuta rinotraheită virală felină.

Cât de periculoasă este rinotraheita pentru pisica mea?

Rinotraheita virală felină poate părea inofensivă, dar nu este același lucru ca o răceală la om. Bineînțeles, poate fi vorba de o formă ușoară, dar, în funcție de evoluția bolii, pisicile afectate pot prezenta o serie întreagă de simptome severe. În cel mai rău caz, rinotraheita virală felină poate fi chiar fatală.

Simptome: care sunt principalele semne ale rinotraheitei la pisici?

În funcție de agenții patogeni implicați în fiecare caz în parte, apar diferite simptome la animalele infectate. Simptomele sunt inițial similare cu cele ale unei răceli clasice la pisici.

Printre simptomele tipice se numără:

• Strănuturi și răceală (până la dificultăți de respirație)
• Tulburări mai mult sau mai puțin grave ale stării generale
• Febră, apetit redus
• Scurgere nazală și oculară (conjunctivită)
• Ulcerații inflamatorii în zona gurii (cauzate de Calicivirusul felin)
• infecții bacteriene secundare
• inflamație severă a organelor respiratorii

Desigur, nu toate pisicile prezintă întreaga gamă de simptome. În cazul în care pisica ta are un sistem imunitar puternic, este posibilă și să facă o formă ușoară.

Diagnosticare: cum se diagnostichează rinotraheita virală felină?

La pisicile sănătoase boala este, de obicei, ușoară și nu necesită tratament intensiv. Cu toate acestea, dacă simptomele persistă, se agravează sau dacă starea generală a pisicii este grav tulburată, va trebui să consulți un medic veterinar.

În primul rând medicul veterinar te va întreba despre condițiile de viață ale pisicii. Statusul de vaccinare, originea și situația actuală de trai oferă informații inițiale. Raportul preliminar (anamneza) este urmat de un examen clinic general.

În cazul în care se confirmă suspiciunea de rinotraheită virală felină, se va recurge la alte teste de diagnosticare. Probabil că veterinarul va lua o mostră din nas și/sau de la ochi. Aceste eșantioane sunt apoi examinate în laborator pentru depistarea anumitor agenți patogeni. De îndată ce medicul veterinar știe ce agenți patogeni sunt implicați, acesta poate începe o terapie țintită.

Tratamentul rinotraheitei la pisici

Tratamentul exact al rinotraheitei virale feline depinde de virusurile sau bacteriile pe care le-a contractat pisica ta. În plus, medicul veterinar tratează întotdeauna simptomele bolii pentru a îmbunătăți rapid starea generală a felinei.

Diferitele măsuri împotriva rinotraheitei la pisici includ:

• tratament antiviral
• Antibiotice (pentru infecții bacteriene secundare)
• Expectorante
• Medicamente pentru tuse sau inhalare
• Antiinflamatoare
• Susținerea sistemului imunitar

Prognoză: care sunt șansele de recuperare în cazul rinotraheitei la pisici?

Dacă este o răceală inofensivă, simptomele dispar, de obicei, la fel de repede cum au apărut.

Cu toate acestea, dacă infecțiile apar în mod repetat sau dacă simptomele nu dispar niciodată complet, probabil e timpul să îți faci griji. Infecția poate fi chiar fatală, în special în cazul pisicilor tinere și imunocompromise.

În funcție de agenții patogeni care sunt implicați în rinotraheită, există și riscul unei evoluții cronice. Dacă sistemul imunitar al pisicii tale este compromis, boala se va manifesta din nou și din nou.

Ce trebuie să eviți dacă pisica ta este răcită

Nu administra animalului medicamente care au fost făcute pentru oameni. Află ce tot ce trebuie să știi despre răceala la pisici articolul nostru, de la cauze și simptome, la tratament.

Evită contactul apropiat cu alte pisici, pentru că riscul de infectare este extrem de ridicat!

Cauze: cum se dezvoltă boala?

Cauza rinotraheitei este un întreg complex de diferiți agenți patogeni bacterieni și virali. Complexul de răceală al pisicilor include următoarele virusuri și bacterii:

• Virusul herpesului felin (FeHV-1) este factorul declanșator al rinotraheitei. Virusul, care se întâlnește și la pisicile mari, se transmite prin schimbul direct de secreții nazale sau oculare. Odată ce o pisică este infectată, aceasta poartă virusul în organism pe viață. Cu toate acestea, dacă pisica se îmbolnăvește sau nu, depinde de starea sa imunitară. Pisicile tinere și slăbite se îmbolnăvesc mai des.
• Spre deosebire de virusul herpetic, pisicile se infectează cu calicivirusul felin (FCV) nu numai prin contact direct, ci și indirect. Prin urmare, obiectele și hainele contaminate joacă un rol important în răspândirea virusului.
• Bacteriei Chlamydia felis îi place să se alăture agenților patogeni virali din complexul de răceală al pisicilor. Chlamydia cauzează în mod obișnuit conjunctivită, uneori purulentă, și inflamarea bronhiilor (bronșită).
• Bacteria Mycoplasma felis este și ea adaptată la tractul respirator al pisicilor și duce la simptome tipice de răceală.
  

Prevenire: cum pot preveni rinotraheita virală felină?

Pe lângă măsurile generale de protecție, cum ar fi curățarea regulată a zonelor de hrănire și a litierei, evită – bineînțeles – contactul cu pisicile bolnave.

Există vaccinuri de protecție împotriva unor agenți patogeni din complexul de răceală al pisicilor. Deși acestea previn doar parțial o infecție, ele contracarează un focar de boală.

Pentru aceasta, medicul veterinar vaccinează pisica la opt, douăsprezece și șaisprezece săptămâni și apoi din nou la 15 luni. În funcție de vaccin, rapelul se face apoi anual sau la fiecare trei ani.