Radiografia la pisici 

Pisica a fost lovită de o mașină și șchiopătează rău? Atunci acesta este un motiv bun pentru a face o radiografie a blănoasei la veterinar. Află când este necesară o radiografie pentru pisici, cum funcționează examinarea și cum pot fi văzute organele.

Când e nevoie să îi faci o radiografie pisicii?

Razele X – numite și radiografii – pot arăta țesuturi precum oasele, organele interne și vasele felinei. Imediat ce suspectezi că organele interne sau oasele sunt afectate, du pisica la medicul veterinar pentru o radiografie. Radiografia este cel mai frecvent utilizată la pisici pentru următoarele boli și leziuni:

• Fracturi osoase
• La identificarea corpurilor străine ce pot fi văzute la radiografie (de exemplu nasturi de metal, ace sau monede)
• Boli ale maxilarului și ale dinților
• Boli ale glandei mamare (de exemplu, tumori)
• Boli ale inimii, cum ar fi cardiomiopatia hipertrofică (HCM)
• Modificări ale țesutului pulmonar (de exemplu, viermi la plămâni, cancer pulmonar sau retenție anormală de apă)
  

Cum se văd diferitele țesuturi?

Țesutul osos are culoare deschisă pe radiografie deoarece absoarbe mai multe raze X. Țesuturile moi, cum ar fi plămânii, mușchii sau ficatul, pe de altă parte, apar cenușii din cauza densității lor mai mici. Întrucât razele X penetrează complet aerul și lichidele, acestea sunt reprezentate ca regiuni negre.

În baza acestor lucruri e posibil ca veterinarul să detecteze – de exemplu – modificări patologice în organele interne fără intervenție chirurgicală, pur și simplu aruncând o privire asupra radiografiei.

Când se utilizează substanța de contrast la radiografia pisicilor?

Agenții de contrast, cum ar fi sulfatul de bariu, sunt substanțe radioopace. Medicul veterinar administrează agentul fie pe cale orală în tractul gastrointestinal (gastrografie), fie direct în vase cu ajutorul unei canule (angiografie).

Deoarece apar ca structuri albe pe radiografie, mijloacele de contrast sunt folosite, de exemplu, pentru a găsi obstrucții intestinale sau malformații ale vaselor de sânge.

De ce sunt periculoase razele X?

Razele X pătrund în corpul pisicii și provoacă leziuni la nivelul celulelor iradiate. Ceea ce este periculos în acest caz este că afectează și nucleul celular și ADN-ul (acidul dezoxiribonucleic) pe care îl conține.

Această moleculă poartă informații genetice importante. Dacă este distrusă de razele X, celula nu se mai poate diviza pentru o perioadă scurtă de timp. Poate avea loc unul din trei scenarii: celula este reparată și supraviețuiește, celula nu este reparată și moare sau celula este reparată incorect și suferă mutații.

Mutația celulelor

O mutație este definită ca o modificare a materialului genetic, adică a ADN-ului. Aceasta poate duce la creșterea necontrolată a celulelor și, ulterior, la apariția tumorilor (cancer). Celulele din piele, glanda tiroidă sau ochii sunt deosebit de sensibile la razele X. Pe lângă asta pisicile își pot pierde temporar fertilitatea atunci când sunt expuse la o anumită doză de radiații.

Măsura în care organismul este afectat de razele X depinde de doză. Cu cât expunerea la radiații este mai mare, cu atât mai multe leziuni ale ADN-ului apar. Prin urmare medicii veterinari au grijă ca, în timpul examinării cu raze X, să iradieze cât mai puține părți ale corpului pisicii în mod inutil.

Cum poți proteja pisica de razele X?

E important ca atât pisica, cât și oricine se află în încăpere să fie protejați de razele X în timpul examinării. Această persoană poate fi medicul veterinar sau un asistent de-al său.

În cele mai multe cazuri, ți se va cere să aștepți în sala de așteptare în timpul examinării pentru propria ta protecție. Dacă vei fi prezent la radiografie, ți se va pune la dispoziție un șorț de plumb și un protector pentru tiroidă.

Radiografia sub anestezie

Unele leziuni la pisici sunt localizate în zone ale corpului care sunt dificil de accesat, motiv pentru care se recurge adesea la anestezie pentru radiografii mai complexe. Acest lucru protejează pisica de stres în timpul examinării cu raze X. Deoarece orice anestezie implică un risc, pisica va rămâne sub observație până când se trezește.

Pentru ca animalul să se simtă cât mai confortabil posibil, se folosesc adesea pernuțe. Pentru a iradia numai partea corpului care urmează să fie examinată și pentru a proteja celelalte părți ale corpului de razele X dăunătoare, sursa de radiații este reglată cu precizie în poziția respectivă.

Cum funcționează un aparat cu raze X?

În 1895, fizicianul german Wilhelm Conrad Röntgen a realizat ceea ce nimeni nu ar fi crezut posibil până atunci: prin proiectarea de unde electromagnetice prin propria mână, el a reușit să redea oasele mâinii sale într-o imagine. El a numit aceste prime raze generate artificial raze X, care au fost cunoscute de atunci sub numele de radiografii. Dar cum a făcut acest lucru posibil?

Strict vorbind, razele X se referă la undele electromagnetice cu o energie fotonică de înaltă energie. Această radiație este produsă atunci când se creează o tensiune puternică între un pol încărcat negativ și unul pozitiv. Asta face ca particulele încărcate negativ (electronii) să se deplaseze de la catodul încărcat negativ la anodul încărcat pozitiv. La impact, se emite energie sub formă de raze X, care penetrează diferitele organe în funcție de densitatea lor:

• Densitate mare = puține raze X pot trece
• Densitate scăzută = multe raze X penetrează țesutul

Aparatele cu raze X moderne pot stoca imaginea rezultată în format digital pe un computer conectat. Modelele mai vechi, pe de altă parte, produc o imagine analogică care trebuie mai întâi developată într-o cameră obscură.