Anatomia pisicii 

Indiferent de înălțime, pisicile au perfecționat arta de a ateriza pe patru picioare aproape de fiecare dată. Elegantele animale au această abilitate specială datorită fizicului lor rafinat. Motivul: o combinație perfectă de mușchi definiți și schelet osos. Află aici tot ce e de știut despre anatomia pisicii.

Anatomia pisicii: boli ale sistemului locomotor

Sistemul locomotor este format din mușchi, oase și articulații, inclusiv tendoane și ligamente. Dacă este afectat de o boală sau un accident, mobilitatea pisicii este de asemenea restricționată.

Boli ale oaselor

Oasele pot fi modificate de boli congenitale sau malnutriție încă de când pisica este tânără. Însă mai degrabă își rup oasele din cauza unui accident de mașină sau din cauza unor lupte feroce pentru teritoriu. Veterinarul poate detecta ruptura osoasă cu ușurință cu ajutorul unei radiografii.

Boli ale mușchilor și articulațiilor

Mușchii și articulațiile susțin anatomia pisicii. Dacă acestea nu sunt intacte, întregul corp al pisicii are de suferit și pisica afectată șchiopătează sau paralizează. Bolile articulare degenerative, cum ar fi artroza (uzura și ruperea articulațiilor) joacă un rol semnificativ în acest caz.

Cum să protejezi mușchii, oasele ș.a.

Menține sistemul locomotor al pisicii sănătos printr-o îngrijire adecvată și un regim echilibrat. E important să adaptezi hrana condiției pisicii. În timp ce pisicile senioare au nevoie de mai puține calorii, pisicile cu boli renale au nevoie de hrană cu conținut redus de proteine.

Dacă vrei ca anatomia pisicii să rămână stabilă și mușchii puternici, fii atent la conținutul următoarelor ingrediente, printre altele:

Vitamina A

Vitaminele sunt importante și contribuie la multe funcții vitale. De exemplu vitamina A este necesară pentru ochii, pielea și blana pisicii. Însă fii atent: prea multă vitamina A poate cauza modificări patologice la scheletul felinei. Dacă pisica are trei kilograme, ea nu ar trebui să primească mai mult de 300 UI (unități internaționale) de vitamina A pe zi.

Vitamina D

Vitamina D reglează raportul de calciu și fosfor din corp. Prin urmare are o influență pozitivă asupra oaselor și asupra întregii anatomii a pisicii.

Având în vedere că ficatul produce această vitamină importantă doar în contact cu lumina soarelui, pisicile de apartament suferă deseori de deficiențe de vitamina D. Acest lucru poate duce la hipocalcemie încă de când sunt tinere. Oasele pisicilor afectate sunt prea moi prin urmare.

Calciu și fosfor

Se spune că aportul de calciu este bun pentru oase. Dar depinde de proporția de calciu din hrana pisicii. Raportul optim de calciu-fosfor este de circa 1.2:1.

Mai multe despre acest subiect în rubrica: Nutriția pisicii

Anatomia pisicii: cum este structurat scheletul pisicii

Scheletul unei pisici este făcut din peste 230 de oase. Numărul de oase depinde de rasa pisicii. Ca o comparație: scheletul unui om are doar între 206 până la 112 oase.

Capul

Forma craniului spune multe despre tipul de animal. Craniul pisicii, de exemplu, este foarte scurt și compact în comparație cu craniul unui câine. Acesta protejează creierul și conține circa 30 de dinți permanenți în maxilarul superior și cel inferior. La prima vedere ies în evidență caninii extrem de ascuțiți, pe care carnivorele îi folosesc să prindă și să își mănânce prada.

Coloana Vertebrală

Indiferent că vorbim despre pisici mari (cum ar fi tigri sau lei) sau pisici domestice – coloana vertebrală a tuturor speciilor constă din circa 44 până la 58 de vertebre asamblate individual:

• 7 vertebre cervicale
• 13 vertebre toracice
• 7 vertebre lombare
• 3 vertebre sacrale conectate cu sacrumul
• În funcție de lungimea cozii, între 20 și 23 de vertebre caudale

Cu cât mai multe vertebre are o pisică în coadă, cu atât mai ușor își poate menține echilibrul când se cațără. Prin urmare coada este un element indispensabil pentru majoritatea speciilor de pisică și o parte importantă din anatomia acestora. Însă există și rase (de ex. Manx) care nu au coadă încă de la naștere.

Membrele

Pisicile își datorează forța extremă de a sări și viteza de circa 48 km/h membrelor acestora. Aceste trăsături le fac să fie vânătorii perfecți în sălbăticie.

O altă trăsătură a anatomiei pisicii: omoplatul nu este conectat cu coastele prin claviculă. Doar ligamentele și mușchii conectează structurile osoase. Acest lucru îi permite pisicii să se „contorsioneze” puternic și să treacă prin cele mai înguste găuri.

Lăbuțele cu ghearele lor ascuțite și mobile se află la capătul inferior al fiecărui membru. Picioarele din față au cinci perinițe, în timp ce picioarele din spate au doar patru. Picioarele din față sunt mult mai dezvoltate și îi permit pisicii să se apere împotriva inamicilor sau să lovească prada.