Insuficiența renală la pisici 

Pisicile suferă de așa-numita insuficiență renală cronică (INC), cunoscută și sub numele de boală renală cronică, mai ales pe măsură ce îmbătrânesc. Aceasta este o pierdere pe termen lung a capacității de concentrație a rinichilor. Boala progresează, iar daunele sunt iremediabile, astfel încât pisica prezintă simptome precum vărsături, oboseală sau dezechilibre electrolitice care îi pun viața în pericol la doar câteva luni de la un anumit grad de afectare a rinichiului.

Funcția și structura rinichilor

Rinichii servesc pisicii ca organ central pentru echilibrul apei și al electroliților, precum și pentru eliminarea produselor metabolice toxice prin excreția de urină. Ei au forma unui bob de fasole și sunt situați  în partea superioară a cavității abdominale. Spre deosebire de câini, la pisici aceștia sunt situați circa la aceeași înălțime.

Aceste organe foarte bine perfuzate sunt alcătuite dintr-o capsulă renală superficială, un cortex renal și o măduvă renală. În cadrul acestor structuri se află numeroase unități funcționale (nefroni), care sunt formate din corpusculii renali (glomerule) din cortexul renal și tubulii renali (tubuli) din măduva renală. În partea inferioară a rinichilor se află pelvisul renal, care colectează urina produsă și o direcționează în ureter spre vezica urinară.

De ce apare insuficiența renală la pisică?

Există o varietate de boli și stimuli care pot afecta rinichii pisicii până la punctul de insuficiență renală acută (bruscă) sau, mai frecvent, cronică (pe termen lung):

• Boli renale ereditare și dobândite: chisturi genetice, tumori ale rinichilor sau ale organelor din jur (de exemplu, glandele suprarenale), boli autoimune, pietre la rinichi, tulburări circulatorii (ischemie)
• Cauze infecțioase (de exemplu, peritonita infecțioasă felină FIP)
• Substanțe toxice (de exemplu plante, medicamente, pesticide, metale grele)
• Hrană bazată pe un singur ingredient cu cantități excesive de fosfor

Simptome: cum se recunoaște insuficiența renală la pisică?

Pisicile mai în vârstă par să fie afectate în mod special de bolile renale. Totuși, acest lucru se datorează capacității de compensare destul de bună a rinichilor. În cazul în care rinichii sunt afectați, aceștia funcționează fără restricții până la un anumit grad de deteriorare al unităților funcționale (aproximativ 75%). Cu toate acestea, dacă acest prag este depășit și prea mulți nefroni se descompun, pisica prezintă de obicei o patologie pentru prima dată la o vârstă mai înaintată.

Se observă adesea următoarele simptome:

• Stare generală de slăbiciune: oboseală, reticență la mișcare, pierderea poftei de mâncare și scăderea în greutate
• Pisica pare mai neîngrijită din cauza blănii lipsite de strălucire
• Urinare crescută și deshidratare
• Fluctuații ale echilibrului electrolitic (de exemplu, creșterea concentrației de potasiu în sânge): aritmie cardiacă
• Retenție de apă (edem)
• Tensiunea arterială ridicată și orbirea rezultată a pisicii
• Scăderea excreției de metaboliți toxici, cum ar fi amoniacul, poate duce la semne de intoxicație, precum vărsături, diaree și respirație urât mirositoare
• Pisicile pot muri din cauza consecințelor insuficienței renale
  

Care sunt posibilitățile de diagnosticare?

Se știe că pisicile sunt predispuse la boli renale. Așa că e foarte importanți să consulți un veterinar din timp dacă observi simptomele descrise mai sus.

Informațiile privind prima apariție a semnelor clinice, precum și statutul de vaccinare sau posibila ingestie de substanțe toxice sunt extrem de utile pentru a putea clasifica mai bine apariția bolii.

În cazul în care pisica prezintă o stare generală foarte slăbită sau semne care pun deja în pericol viața, cum ar fi aritmia cardiacă, în timpul vizitei la veterinar, este necesară intervenția imediată a medicului. În acest caz, fluctuațiile electrolitice și deficitul de lichide sunt echilibrate prin perfuzii.

Ele sunt urmate de o examinare specială a rinichilor, care începe cu palparea rinichilor în partea superioară a abdomenului. Astfel medicul veterinar poate detecta deja sensibilitatea la durere și modificări structurale anormale la nivelul rinichilor, cum ar fi diferențe de mărime sau deformări.

În final felina poate fi examinată mai în detaliu prin intermediul unor măsuri imagistice (de exemplu raze X sau ecografie). Spre deosebire de modificările structurale, funcția renală poate fi determinată numai prin intermediul unor analize speciale de sânge și urină, ale căror rezultate pot clasifica evoluția bolii ca insuficiență renală acută sau cronică. Ele includ în special următorii parametri:

• în sânge: substanțe urinare (de exemplu, creatinină, uree, SDMA), electroliți (de exemplu, potasiu), aciditatea sângelui (acidoză)
• în urină: greutatea specifică (măsură a capacității de concentrare a rinichilor), conținutul de proteine
  

Cum se tratează insuficiența renală la pisici?

Tratarea insuficienței renale este împărțită într-o dietă renală și măsuri de susținere:

Dietă renală

Calitatea vieții pisicilor cu afecțiuni renale poate fi îmbunătățită considerabil printr-o dietă echilibrată și favorabilă rinichilor. Scopul acestor diete este de a reduce produsele metabolice toxice din organism și de a compensa deficiențele de electroliți și vitamine prin intermediul următoarei compoziții:

• Conținut scăzut de fosfor și, dacă e cazul, administrarea suplimentară de lianți de fosfat
• Bogată în proteine ușor de digerat
• Bogată în carbohidrați
• Conținut redus de sare (împotriva hipertensiunii arteriale)
• Adăugarea de vitamine (de ex. D, B) și acizi grași de înaltă calitate (de ex. acizi grași omega-3)

Important: în orice caz, sângele pisicii bolnave ar trebui să fie examinat în mod regulat de către un medic veterinar. Atâta timp cât valorile sanguine nu se îmbunătățesc, dieta renală nu trebuie întreruptă. Încearcă să eviți gustările pentru pisici, pentru că acestea conțin deseori niveluri ridicate de fosfor și proteine de slabă calitate.

Notă: Alegerea unei hrane dietetice adecvate poate sprijini funcțiile naturale ale organismului pisicii. Însă este de reținut că alimentele dietetice nu pot nici vindeca și nici nu pot preveni bolile. Ar trebui să discuți întotdeauna despre dieta potrivită pentru pisica ta cu medicul veterinar. Bineînțeles, poți găsi hrană specială în magazinul online zooplus.

Măsuri de susținere

Simptomele însoțitoare pot fi ameliorate prin terapie de susținere:

• Vărsături: tablete pentru protecție gastrică
• Infecții: antibiotice sau antivirale, dacă este necesar
• Dureri: medicamente de durere
  

Care este prognoza?

Odată ce rinichii sunt afectați, aceștia nu se mai pot recupera. Cu toate acestea, un diagnostic rapid și o dietă pentru rinichi pot reduce considerabil consecințele insuficienței renale și pot îmbunătăți durata și calitatea vieții pisicii.

Cum poate fi prevenită insuficiența renală la pisici?

Deși cauzele insuficienței renale sunt numeroase, o dietă sănătoasă poate preveni apariția bolii. Hrana obișnuită pentru pisici din comerț este adesea bogată în fosfor și proteine de calitate scăzută, care suprasolicită rinichii.