Pisica ta a făcut o burtă mare sau pielea sa este foarte sensibilă la atingere? Toate acestea pot indica sindromul Cushing. Află aici de ce o vizită la veterinar este inevitabilă în acest caz și cum poți să îți susții pisica dacă suferă de această boală.
Sindromul Cushing la pisici
© satura_ / stock.adobe.com
Supraponderabilitatea și oboseala pot indica sindromul Cushing la pisică.
Cuprins
Ce este sindromul Cushing la pisici?
În cazul sindromului Cushing glandele suprarenale ale pisicii produc prea mult cortizol, hormonul stresului. Acest lucru duce la un exces de cortizol în organism.
Ce se întâmplă dacă boala Cushing nu este tratată?
Spre deosebire de sindromul Cushing la câini, sindromul Cushing spontan (hiperadrenocorticism spontan) la pisici apare destul de rar. Cu toate acestea, deoarece boala Cushing la pisici este adesea descoperită doar foarte târziu, multe animale afectate prezintă o evoluție severă cu unele complicații.
Netratat poate duce la moartea pisicii, așa că nu ezita să consulți un medic veterinar dacă apar simptome.
Deoarece cortizolul acționează în multe locuri din organism, apariția sindromului Cushing la pisică este variată. De cele mai multe ori se manifestă prin următoarele simptome:
- stare generală afectată
- creșterea consumului de lichide (polidipsie)
- urinare mai frecventă (poliurie)
- creșterea apetitului și a poftelor
- curățare frecventă
- piele sensibilă, cu crăpături și răni care nu se vindecă (sindromul pielii fragile)
- pielea pare mai subțire și mai închisă la culoare
- căderea părului (în special pe spate sau coadă)
- atrofia și slăbiciunea musculară
- creșterea circumferinței abdominale (burtă)
- creșterea în greutate
- rareori infestare cu acarieni (demodicoză)
Nivelul crescut de cortizol asociat cu sindromul Cushing slăbește și mai mult sistemul imunitar al pisicii. Acest lucru face ca felina să fie mai sensibilă la infecții bacteriene și virale și la boli inflamatorii precum pancreatita. În cursul bolii, 80 la sută dintre pisici dezvoltă și diabet zaharat.
Când trebuie să merg la veterinar?
Ai observat vreunul dintre simptomele descrise? Atunci ar trebui să duci pisica la veterinar cât mai curând posibil, pentru ca acesta să poată începe la timp tratamentul adecvat.
Diagnosticarea sindromului Cushing nu este, de obicei, ușoară. Pentru a confirma diagnosticul, medicul veterinar va efectua mai întâi un examen clinic general și apoi diverse teste speciale. O combinație de ecografie și teste de funcție hormonală este considerată a fi cea mai utilă.
Analize de sânge
Analizele de sânge se fac deoarece valorile sanguine se modifică de obicei în cazul sindromului Cushing. La 40 la sută dintre pisici, de exemplu, enzima hepatică fosfataza alcalină (ALP) este crescută. Concentrația de colesterol este, de asemenea, mai mare în multe cazuri decât la pisicile sănătoase.
Ecografie
Medicul veterinar utilizează această procedură de imagistică pentru a evalua structurile glandelor suprarenale. Acest lucru îi permite să detecteze tumorile din organele respective. O mărire a uneia sau a ambelor glande suprarenale poate fi, de asemenea, un indiciu al sindromului Cushing. Ficatul și alte organe înconjurătoare trebuie și ele verificate pentru anomalii.
Testarea funcției hormonale
Diferite teste de funcție hormonală sunt necesare pentru diagnosticarea sindromului Cushing.
- Coeficienți de cortizol-creatinină în urină (UCC): medicul veterinar măsoară concentrația de cortizol din urina pisicii. Un nivel ridicat al hormonului indică sindromul Cushing. Cu toate acestea, stresul unei vizite la veterinar poate duce la o creștere semnificativă a UCC.
- Test de supresie cu doze mici de dexametazonă (LDDS): medicul veterinar va verifica concentrația normală de cortizol prin recoltarea unei probe de sânge. El va administra apoi pisicii un medicament asemănător cortizolului, care, la pisicile sănătoase, duce la o buclă de feedback negativ și, astfel, la o eliberare redusă de ACTH și cortizol. Cu toate acestea, dacă concentrația de cortizol rămâne ridicată pentru o perioadă mai lungă de timp, aceasta este un indiciu al sindromului Cushing..
Cauza de bază este cea care determină ce tratament este eficient pentru sindromul Cushing al pisicii tale:
Tumoare suprarenală
Dacă pisica ta are o tumoare suprarenală, medicul veterinar poate îndepărta chirurgical glanda suprarenală – presupunând că tumoarea nu s-a răspândit încă la alte organe. După îndepărtarea unei glande suprarenale, cealaltă glandă suprarenală compensează organul lipsă. În cazul în care ambele glande suprarenale sunt îndepărtate, este necesară administrarea pe toată durata vieții de prednisolon și fludrocortizon.
În cazul în care intervenția chirurgicală nu este posibilă, chimioterapia poate fi de ajutor. Medicația corespunzătoare slăbește producția de cortizol în glandele suprarenale. Medicamentul este aprobat doar pentru câini, dar medicul veterinar îl poate utiliza și prescrie pentru pisică.
Sindromul Cushing hipofizar
Dacă blănoasa ta suferă de sindromul Cushing hipofizar, un chirurg cu experiență poate îndepărta tumoarea hipofizară. În cazul în care îndepărtarea tumorii nu este posibilă, chimioterapia cu trilostan ar putea fi de ajutor. După aceea, trebuie să prezinți periodic pisica bolnavă la medicul veterinar pentru ca acesta să poată măsura nivelul de cortizol din sânge și să ajusteze individual doza de medicamente.
Complicații ale sindromului pielii fragile
Dacă pisica are deja probleme de piele înainte de operație, cu probleme de vindecare a rănilor și crăpături ale pielii, terapia cu cortizon înainte de operație va asigura o bună vindecare a rănilor chirurgicale.
Costuri: cât de scumpe sunt diagnosticarea și tratamentul?
Costurile depind de examinările necesare, de medicamente și de orice complicații care apar. Din cauza diagnosticelor extinse și a medicației pe viață, sindromul Cushing este una dintre cele mai scumpe boli ale pisicilor. Costurile totale se pot ridica la câteva sute de euro.
Semnele sindromului Cushing la pisici sunt rezultatul unei creșteri anormale a producției de cortizol, hormonul suprarenal. De obicei, există trei cauze posibile:
- Hiperadrenocorticism hipofizar: tumorile hipofizare cu mărirea bilaterală a cortexului suprarenal sunt responsabile pentru 80 la sută dintre aceste cazuri. Tumorile sunt în mare parte adenoame benigne care produc ACTH.
- Hiperadrenocorticism adrenergic: în 20 la sută din cazuri, pisicile cu sindromul Cushing au tumori în cortexul suprarenal. Acestea sunt în proporție de 50 la sută benigne și 50 la sută maligne și produc cortizol.
- Iatrogene: tratamentul pe termen lung al pisicii cu glucocorticoizi și progestogeni, de exemplu, preparate de cortizon, cum ar fi prednisolon sau dexametazonă, poate duce la apariția sindromului Cushing.
Cum funcționează în mod normal ciclul hormonal natural?
Glanda pituitară din creierul pisicii controlează diferite cicluri hormonale, cum ar fi producția de cortizol. Atunci când hipofiza anterioară eliberează hormonul ACTH, acesta stimulează cortexul suprarenal să producă cortizolul, hormonul stresului.
Dacă se eliberează prea mult cortizol, un feedback negativ automat determină creierul să elibereze din nou mai puțin ACTH. Așa își reglează o pisică sănătoasă nivelul de cortizol din sânge.
Prognostic: poate fi vindecat sindromul Cushing?
Șansele de recuperare depind de simptome și de gravitatea bolii. Deoarece pisicile cu sindromul Cushing sunt adesea prezentate la veterinar târziu și cu o stare generală precară, multe pisici mor după o perioadă scurtă de timp sau trebuie eutanasiate.
Cu toate acestea, dacă este detectat și tratat la timp, animalul are un prognostic bun. Pisica va fi apoi dependentă de controale hormonale regulate și de medicație pentru tot restul vieții, dar cu o bună îngrijire poate duce o viață fericită.
Prevenire: poate fi prevenit sindromul Cushing la pisici?
Din păcate, multe tipuri de cancer apar adesea în mod spontan și, de obicei, nu pot fi prevenite. Acest lucru este valabil și în cazul sindromului Cushing. Pentru a te asigura că pisica ta are suficientă putere să lupte împotriva bolii, tot ce poți face este să îi susții sănătatea cât mai mult posibil.
Cel mai bun mod de a face acest lucru este o dietă adecvată speciei, vaccinări regulate, deparazitare, mișcare suficientă și evitarea factorilor de risc, cum ar fi excesul de greutate.