Ciobănescul Australian

Câine ciobănesc australian în natură în fața unui copac

Fiind crescut inițial pentru a fi câine de turmă, acest Ciobănesc Australian de talie medie are nevoie de activități diverse, care să îl pună la încercare atât din punct de vedere fizic, cât și mental. [/vc_column_text]

Caracter

Ciobănescul Australian impresionează înainte de toate prin temperamentul său greu de controlat, rezistența demnă de invidie și instinctul accentuat de a-și proteja „turma”. Este un adevărat câine utilitar, care nu își abandonează instinctul de câine de turmă și de pază, chiar dacă este ținut ca animal de companie. Munca înseamnă pasiune pentru acest patruped activ și dornic să învețe, motiv pentru care mereu dă tot ce e mai bun în sarcinile încredințate. Este foarte inteligent, docil și acceptă cu bucurie orice provocare nouă.

Câine prietenos cu o minte proprie

Acest așa numit „Aussie” este foarte prietenos cu oamenii și are o dorință pronunțată de a „face pe plac”. Vrea să le facă pe plac stăpânilor săi și îi place să lucreze alături de ei. Abilitatea sa de a învăța, combinată cu dorința de a se subordona și de a asculta de oameni fac ca acest fost câine utilitar să fie tot mai îndrăgit ca animal de companie. Însă dorința sa de a face pe plac „liderului haitei” nu înseamnă că va urma orbește toate comenzile și ordinele stăpânului. Fiind un câine de turmă inițial, Ciobănescul Australian are o minte proprie și o anumită independență.

Dorință mare de a învăța și putere de observare

Dorința sa de a face pe plac și de a învăța nu ar trebui confundate cu un dresaj ușor. El învață foarte repede, dar asta înseamnă că învață și lucruri greșite rapid. Așa că e nevoie de multă grijă, răbdare și empatie, precum și consistență și strictețe pentru educația sa. Acest câine inteligent și atent va detecta punctele slabe imediat și va profita de ele. De multe ori un Ciobănesc Australian își cunoaște stăpânul mai bine decât se cunoaște el înșiși. Cu un pic de încredere în sine și, bineînțeles, multă iubire și atenție, viața cu un Aussie poate fi foarte armonioasă și fără probleme.

Pui de ciobanesc australian care alearga in natura, poza din lateral

Un puternic instinct de câine de turmă

Este rezervat față de străini, dar se înmoaie repede datorită felului său prietenos și docil de a fi. El este răbdător și tolerant atunci când are de-a face cu copii și cu alte animale. Însă se poate întâmpla ca alte animale, copiii, alergătorii sau chiar mașinile să îi trezească instinctul de câine de turmă – limitele clare și o diversitate de activități sunt foarte importante pentru acest patruped activ și versatil.

Aspect

Originea sa de câine de turmă poate fi observată nu doar datorită dorinței sale pronunțate de a munci și de a face mișcare, ci și datorită corpului puternic, mușchiulos, dar în același timp foarte agil și suplu. Având o înălțime de 51 până la 58 cm la masculi și 46 până la 53 cm la femele, precum și o greutate maximă de 22 kg, Ciobănescul Australian este un câine de talie medie și destul de ușor. Se mișcă liber și fără efort și este foarte priceput la sporturi canine.

Corp bine proporționat cu o coadă scurtă

Fiind un câine utilitar, el are un corp foarte robust, dar nu pare niciodată dur. Capul ușor arcuit până la plat al acestor Ciobănești cu o gropiță ușor de recunoscut și un bot cam de aceeași lungime sunt perfect proporționale cu corpul său armonios. Coada congenitală scurtă, numită și „bobtail natural” este caracteristică acestei rase.

Blană în diverse culori, ce îl protejează în orice condiții meteo

Blana moale, uneori ondulată a Ciobănescului Australian îl protejează în orice condiții meteo datorită stratului inferior dens. Masculii au un pic mai mult păr pe coamă și în jurul gâtului decât femelele. Părul este scurt și neted pe cap, pe exteriorul urechilor, în fața picioarelor din față și sub glezne la ambele sexe. Cea mai importantă caracteristică a acestei rase, care explică, printre alte lucruri, popularitatea sa, este bogăția de culori posibile ale blănii. Practic există patru culori de bază, care oferă 16 variații posibile cu diferite marcaje.

Cele patru culori de bază sunt:

  • negru
  • roșu
  • albastru merle (negru marmorat cu o bază gri)
  • roșu merle (roșu/maro marmorat cu o bază roșu deschis sau bej)

De aici reies 16 posibile culori ale blănii:

  • negru: negru simplu, fără marcaje
  • roșu: roșu simplu, fără marcaje
  • albastru merle: negru marmorat cu o bază gri/ albastră, fără marcaje
  • roșu merle: roșu/maro marmorat cu o bază roșu deschisă/ bej, fără marcaje
  • negru bicolor (cupru): negru cu marcaje de culoarea cuprului
  • negru bicolor (alb): negru cu marcaje albe
  • roșu bicolor (cupru): roșu cu marcaje de culoarea cuprului
  • roșu bicolor (alb): roșu cu marcaje albe
  • albastru merle (alb): culori tip merle (gri/albastru) cu marcaje albe
  • albastru merle (cupru): culori tip merle (gri/albastru) cu marcaje de culoarea cuprului
  • roșu merle (alb): culori tip merle (roșu/maro) cu marcaje albe
  • roșu merle (cupru): culori tip merle (roșu/maro) cu marcaje de culoarea cuprului
  • negru tricolor: negru cu alb și marcaje de culoarea cuprului
  • roșu tricolor: roșu cu alb și marcaje de culoarea cuprului
  • albastru merle (alb/cupru): culori tip merle albastru/gri cu marcaje albe și de culoarea cuprului
  • roșu merle (alb/cupru): culori tip merle roșu/maro cu marcaje albe și de culoarea cuprului

Culoare neobișnuită a ochilor

Ochii și urechile pot avea orice culoare, în afară de alb. Sunt permise marcajele albe, dar albul nu ar trebui să fie niciodată culoarea dominantă. Standardul oficial al rasei nu acceptă pete albe pe corp și nici un nas complet ne-pigmentat (Dudley Nose). Și culoarea ochilor acestei rase neobișnuite este la fel de versatilă ca blana: așa că sunt permise culorile albastru, maro, chihlimbar și orice altă variație sau combinație a acestor culori, inclusiv cu pete și marmorat.

Ciobanesc australian negru cu limba scoasa pe nisip

Istoric

Lăsând la o parte numele, se presupune că această rasă versatilă de câini își are originile în America de Nord, nu în Australia. De fapt originea rasei nu a putut fi identificată până acum, așa că există doar teorii despre strămoșii Ciobănescului Australian. Cea mai comună ipoteză este că ciobanii basci au adus câinii din Australia către SUA în secolul 19 – mai ales în timpul goanei după aur din 1840. Imigranții basci i-au adus ca și câini de turmă pentru oile merino, care au primit denumirea de „oi australiene” în America de Nord.

O vedetă a spectacolului din vest

Acest câine dornic de muncă a ajuns cunoscut destul de repede printre fermierii din Statele Unite. Inspirați de versatilitatea și posibilitățile sale, care variau de la adunarea și direcționarea turmei la câini de pază, fermierii au început să înmulțească acești câini de rasă. Câinii au impresionat chiar și la „Western Shows” și la rodeo, crescând în popularitate. În 1957 Australian Sheperd Club of America (ASCA) și-a publicat primul registru chinologic, dar nu s-a stabilit un standard uniform pentru rasă decât cu 20 de ani mai târziu. Standardul rasei de la American Kennel Club (AKC) a intrat în vigoare în 1993. Trei ani mai târziu, în 1996, FCI (Fédération Cynologique Internationale) a recunoscut în final Ciobănescul Australian ca o rasă independentă de câini. FCI i-a alocat numărul standard 342 din grupa 1 a câinilor de turmă și în secțiunea 1 a câinilor ciobănești.

Creștere și sănătate

Deși unii reprezentanți ai rasei încă urmează și controlează oi și vite, majoritatea Ciobăneștilor Australieni sunt ținuți astăzi ca și animale de familie și de companie. Conform utilizării lor s-au dezvoltat două linii diferite de înmulțire: o linie de câini utilitari, unde sunt prezervate și promovate caracteristicile originare și instinctul de câine de turmă, precum și o linie relativ mai calmă, unde se pune accent pe echilibru și pe un temperament relaxat, făcându-i mai potriviți pentru viața în familie. Dar chiar și linia mai echilibrată are mai multă energie decât o întreagă echipă de fotbal. Oamenii deseori uită acest lucru atunci când cumpără un cățeluș, ajungând să se simtă suprasolicitați acasă.

2024_02_Spring_Martisor_1000x160_RO

Stai departe de cățeii „la ofertă”

Dacă vrei să îți iei un Aussie, gândește-te bine dacă vrei să îți adaptezi viața la un patruped atât de temperamental. Caută un crescător potrivit doar dacă răspunsul la această întrebare este un „da” clar. Nu te lăsa păcălit de prețuri mici ale cățeilor. Astfel de „oferte” sunt de obicei animale de la asociații de înmulțire în masă, care vor să se îmbogățească prin vânzarea unor câini la modă și nu pun importanță pe caracterul sau sănătatea animalelor. Acești Ciobănești fără acte nu au trecut prin suficiente consultații ale sănătății și se pot îmbolnăvi frecvent.

Boli tipice rasei

Faptul că în ultimii ani au apărut un număr tot mai mare de boli ereditare specifice rasei se datorează din păcate popularității crescute a rasei și a înmulțirii necontrolate asociate cu aceasta. Bolile tipice cu care are de-a face Ciobănescul Australian includ problemele la încheieturi, cum ar fi displazia de șold și de cot, bolile de ochi, cum ar fi cataracta și atrofia retinală progresivă, epilepsia, precum și defecte de maxilar și de dantură. La fel ca în cazul câinilor din rasa Collie, mulți reprezentanți ai acestei rase suferă de defectul MDR1, care duce la hipersensibilitate la diverse medicamente. Atunci când împerechezi doi câini de culoare merle, puii au un risc mare de a ieși surzi și/sau orbi. În unele țări împerecherea merle x merle este interzisă, fiind considerată tortură.

Cumpără doar de la un crescător serios

Cunoscând aceste boli tipice rasei, cumpărătorii ar trebui să contacteze un crescător competent și de încredere. Doar așa te poți fii sigur că puiul provine dintr-un mediu controlat și sănătos. Nu doar că te vei asigura că patrupedul va avea o viață sănătoasă și lungă, ci vei avea și o contribuție la sănătatea întregii rase.

Nutriția unui Ciobănesc Australian

Dieta este la fel de importantă pentru bună starea patrupedului tău. La fel ca majoritatea raselor de câini, Ciobănescul Australian ar trebui să aibă un regim, care constă în multă carne minim 70%, iar legume și fructe circa 20-30%. Câinele nu prea are nevoie de cereale, iar zahărul ar trebui evitat complet. Așa că indiferent că îi dai hrană uscată sau umedă, asigură-te că aceasta este de calitate bună. Lista de ingrediente de pe pachet îți poate spune cât de potrivită este compoziția și dacă mâncarea conține toți nutrienții importanți, de care are nevoie câinele tău. Aditivii inutili, îndulcitorii, aromele artificiale și conservanții chimici au la fel de puțin de-a face cu hrana câinilor ca cerealele în exces și de obicei sunt niște indicatori ai unei hrăni de calitate inferioară. Așa numitul regim BARF (hrană crudă adecvată biologic) a devenit tot mai popular în ultima vreme. Bineînțeles că în acest caz ai cel mai mare control asupra calității mâncării, la fel ca atunci când gătești.

Îngrijire

Pe lângă nutriția potrivită și vizitele anuale la veterinar, există multe lucruri, pe care le poți face pentru a fi sigur că patrupedul tău e sănătos și bine îngrijit. E important să periezi blana Ciobănescului Australian zilnic. Acest lucru va ajuta la îndepărtarea părului căzut, a murdăriei și va preveni încâlcirea blănii. Verifică și urechile, dinții, lăbuțele și ghearele cam o dată pe săptămână și curăță-le sau scurtează-le. Cu acest program regulat de îngrijire nu doar că vei menține aspectul frumos și sănătatea câinelui tău, ci vei și întări legătura dintre voi doi.

Ciobanesc australian merle care sare dupa un cerc mov pe iarba

Întreținere

Temperamentul Ciobănescului Australian este cu siguranță mai solicitant decât nutriția și îngrijirea sa. Chiar și animalele provenite de la o „canisă de animale de companie”, a căror temperament este relativ mai relaxat, au nevoie de multă activitate și mișcare.

Ce este bun pentru patrupedul meu?

Este destul de ușor să îi oferi unui Ciobănesc Australian un regim echilibrat și sănătos cu toți nutrienții importanți. Câinii de acest tip nu prea au tendința de a se îngrășa sau de a face alergii. În orice caz, adaptează mâncarea la nevoile individuale ale câinelui. Cățeii în creștere vor avea nevoie de o hrană diferită decât câinii adulți. În același timp seniorii au nevoie de ingrediente diferite față de un câine adult, care face mișcare câteva ore pe zi. Pe lângă vârstă, greutate și sex, nivelul de activitate și sănătatea joacă și ele un rol important în alegerea mâncării potrivite. Nu doar ingredientele, ci și cantitatea sau frecvența meselor zilnice trebuie adaptate la acești factori. De exemplu, se recomandă să le dai cățeilor cantități mai mici de patru ori pe zi, în timp ce poți umple bolul unui adult de două ori pe zi. Apropo, toți câinii au nevoie de ore fixe de masă și de odihnă după ce au mâncat – indiferent de vârstă.

Nu este un câine pentru „couch potatoes”

Ciobănescul Australian nu este în nici un caz un câine pentru persoanele leneșe, care ies la plimbare doar duminica. Antrenamentul strict de fitness, cum ar fi ore de plimbat, alergarea pe lângă bicicletă sau alergarea după mingi nu sunt suficiente pentru acest câine de rasă solicitant. Un „Aussie” este inteligent și dornic să învețe, având nevoie de o ocupație, care să îl stimuleze atât fizic, cât și mental. Se recomandă să participi la diverse sporturi canine sau să îl antrenezi ca și câine salvamontist, de terapie sau câine ghid.

Nu uita să te și odihnești!

Câinii stimulați din punct de vedere fizic și mental se vor integra cu siguranță mai bine în familie decât animalele plictisite, care tind să dezvolte obiceiuri proaste mult mai repede. Ei vor asculta de bună voie și vor sta loiali lângă oamenii, care îi încurajează să își dezvolte abilitățile. Însă un Ciobănesc Australian sociabil, bine educat și utilizat la potențialul său maxim va ști și să accepte că există momente, când nu are nimic de făcut. Odihna și relaxarea sunt la fel de importante ca exercițiile fizice și activitatea mentală pentru o viață armonioasă.

Cele mai utile articole
10 min

Labrador Retriever

Ușor de dresat, prietenos cu oamenii și puternic: Câinii din rasa Labrador Retriever sunt de talie medie. Labradorul este considerat câinele de familie ideal, dar, în același timp, este un animal care are nevoie de multă stimulare fizică și mentală.
8 min

Beagle

Picioarele scurte ale unui câine Beagle te pot induce în eroare – acesta te va ține mereu în mișcare și este întotdeauna plin de surprize. Câinii din rasa Beagle sunt prietenoși, activi, neînfricați și foarte inteligenți.
8 min

Pomeranian

Acești micuți nu impresionează prin mărimea lor, ci prin cât de prietenoși, încrezători și plin de energie sunt. Nu e de mirare că tot mai mulți patrupezi din această rasă tip Spitz cuceresc inimile și casele multor iubitori de câini.