Pisica Pallas (Manul)

Blana lungă și deasă, urechile rotunjite și o privire intensă: pisica Pallas (Manul) pare pufoasă, dar și puțin periculoasă. Această pisică nu se lasă mângâiată. Pentru că Manul este un animal sălbatic și este considerat de neîmblânzit.

Aspect: cât de mari cresc pisicile Pallas?

Manul (Otocolobus manul, sinonim: Felis manul) reprezintă o specie separată în cadrul familiei pisicilor. Animalele mai sunt numite și pisici Pallas – după descoperitorul lor, cercetătorul naturalist prusac Peter Simon Pallas. El a descris pentru prima dată specia de pisică sălbatică în 1776. Între timp, s-au distins trei subspecii.

Acestea cresc până la aproximativ aceeași mărime ca și pisicile domestice. De la cap la trunchi măsoară aproximativ 60 de centimetri, la care se adaugă coada lungă de 25-30 de centimetri. Cu toate acestea, deoarece au o blană lungă și densă, ele par mult mai puternice și mai compacte decât pisicile domestice. Picioarele scurte subliniază forma corpolentă.

Textura blănii

Ajung la o greutate de două kilograme și jumătate până la cinci kilograme. Blana lor este de culoare roșiatică până la gri-gălbuie. Dungile și petele orizontale sunt greu vizibile din cauza lungimii părului. În general, iarna, blana este mai lungă și pare mai cenușie din cauza vârfurilor albe. În cadrul familiei pisicilor, Manulul are una dintre cele mai dese și mai groase blănuri, cu mult substrat.

Urechile pisicii Pallas sunt scurte, rotunjite și așezate jos pe cap, ceea ce o face să se camufleze mai bine în zonele fără suficientă acoperire. Culoarea ochilor este verde-gălbuie, iar pupilele sunt rotunde, ceea ce este destul de neobișnuit pentru pisicile mici.

Strămoșii pisicii Pallas

Nu se poate spune cu certitudine de ce micul vânător are pupilele rotunde. Posibil ca forma pupilelor să aibă legătură cu strămoșii săi. Din punct de vedere filogenetic, pisica Pallas este probabil destul de veche. Specia este considerată un descendent direct al tigrului cu dinți sabie, care a dispărut, și a fost separată de strămoșul leopardului de astăzi în urmă cu aproximativ cinci milioane de ani.

Habitatul pisicii Pallas

Aceste pisici sălbatice locuiesc în stepele și munții din Asia Centrală. Ele trăiesc între Afganistan și Mongolia, în deșerturi stâncoase și semideșerturi și pot fi găsite la altitudini de până la 4.000 de metri.

Unde trăiesc pisicile Pallas?

Adesea locuiesc în vizuini abandonate de marmote, în crăpături de stâncă sau în vizuini: acestea oferă protecție nu numai împotriva condițiilor meteorologice nefavorabile din habitatul lor, ci și împotriva atacurilor păsărilor de pradă.

Comportament tipic

În ciuda zonei sale de răspândire largă, comportamentul Manulului a fost puțin studiat. Animalele trăiesc pur și simplu prea bine ascunse în munții greu accesibili din Pakistan, Kazahstan și Tadjikistan.

Însă următoarele lucruri sunt certe: la fel ca multe alte pisici de talie mică, este un animal singuratic, crepuscular și nocturn. Masculii și femelele se întâlnesc doar în timpul sezonului de împerechere.

Perioada de gestație și de creștere a puilor

După o perioadă de gestație de aproximativ 66 de zile, femela dă naștere la cinci-șase pui în aprilie sau mai, pe care îi crește singură. Puii sunt alăptați timp de nouă până la unsprezece săptămâni și încep să vâneze singuri la vârsta de patru luni. În jurul vârstei de zece luni, puii de Manul își caută propriul teritoriu, pe care ambele sexe îl marchează cu semnale olfactive.

Nutriție: ce mănâncă un Manul?

Din cauza constituției sale, nu este un alergător de durată sau un sprinter rapid. Forța sa constă în urmărirea răbdătoare a prăzii.

Dieta include în principal mamifere mici, cum ar fi iepurii de câmp, marmotele și șoarecii. Păsările, în special cele care își fac cuiburile la sol, cum ar fi potârnichile de stâncă, sunt, de asemenea, o pradă tipică pentru pisica Pallas.

Pericol de dispariție și protecția Manulului

În prezent, populația de Manuli nu este clasificată ca fiind pe cale de dispariție. Se spune că aproximativ 58.000 de exemplare trăiesc în munții din Asia Centrală. Dar habitatul lor se micșorează pe măsură ce orașele și terenurile agricole le invadează tot mai mult teritoriul natal.

În același timp, numărul prăzilor lor este în scădere, deoarece iepurii de câmp și marmotele sunt din ce în ce mai des vânate sau otrăvite de oameni. Din când în când, pisicile Pallas sunt vânate și pentru blana lor. O altă amenințare provine de la câinii domestici și de la capcanele pentru vulpi.

Pentru a conserva această specie, au fost înființate proiecte precum PICA (Pallas’s cat International Conservation Alliance – Alianța Internațională pentru Conservarea pisicii Pallas). Scopul: obținerea de noi cunoștințe despre pisica Pallas și educarea populației locale cu privire la amenințarea acesteia.

O pisică Pallas ca animal de companie?

Sunt considerate de neîmblânzit. Cu toate acestea, se cunosc cazuri de oameni care încearcă să crească pisoi abandonați cu mâncare pentru pisici. Dar, de îndată ce animalele sălbatice au fost suficient de puternice, și-au părăsit casele umane și au evadat în sălbăticie. Așa că ele nu sunt potrivite ca animale de companie.

În general, iubitorii de animale ar trebui să se abțină de la a lua animale sălbatice din sălbăticie și de a le păstra ca animale de companie. De obicei, nu ai cum să asiguri adăposturi și îngrijire adecvate pentru aceste animale capturate din mediul sălbatic și, în multe cazuri, acestea încalcă legea privind protecția animalelor.

Dacă îți dorești să vezi o pisică Pallas, îți sugerăm să mergi mai degrabă la grădina zoologică. În Europa există aproximativ 40 de grădini zoologice unde există această specie. Îngrijite de oameni, animalele pot trăi până la 16 ani.