Jagdterrier (Terrier German de Vânătoare)

Deși Terrierul german de vânătoare se înțelege adesea bine cu copiii, el nu este un simplu câine de familie. În loc să lenevească pe canapea cu stăpânul sau să se joace în grădină cu cei mici, preferă să meargă la vânătoare de vulpi, păsări și mistreți. De-abia atunci când este suficient de solicitat și antrenat, curiosul și agilul Terrier german de vânătoare se arată a fi un partener bine educat în casă.

Inițial, această rasă a fost crescută pentru a vâna în vizuini. Sarcina acestui câine era și este să intre fără teamă în vizuini de bursuc sau de vulpe și să împingă animalul vânat în fața puștii de vânătoare.

Câine de vânătoare universal

Acest asistent de vânătoare versatil este folosit și pentru vânarea animalelor cu copite, cum ar fi căprioare, cerbi și mistreți. Acesta face o treabă excelentă înainte și după împușcare și este, de asemenea, potrivit pentru urmărirea păsărilor de apă și pentru recuperarea fiabilă a vânatului împușcat.

Dacă petreci mult timp departe de casă și nu ai timp pentru activitatea zilnică a Jagdterrierului, îți recomandăm să alegi o altă rasă de câine.

Ca alternativă la vânătoare, este posibilă alergarea regulată cu patrupedul, precum și diverse sporturi canine, cum ar fi Agility și antrenamentul cu manechine. În cazul în care animalul nu este ținut în scopuri de vânătoare, stăpânul ar trebui să aibă experiență în ceea ce privește câinii de vânătoare pentru a putea răspunde nevoilor animalului său.

Blana aspră a Terrierului german de vânătoare nu necesită prea multă întreținere. Periatul săptămânal este suficient pentru a scăpa animalul de părul liber. De obicei, nu este necesară îmbăierea acestuia.

După vânătoare, pielea Terrierului german de vânătoare trebuie examinată pentru a detecta eventualele răni și căpușe. În plus, urechile, ochii și dentiția acestuia trebuie examinate în mod regulat pentru a putea recunoaște și trata la timp orice semne de boală.

Necesarul de hrană al Terrierului german de vânătoare

Câinii activi și energici, precum Terrierul german de vânătoare, au un necesar energetic mai mare decât câinii mai relaxați. Mai ales după urmăriri obositoare și călătorii istovitoare în munți, acest câine are nevoie de mai multă hrană decât alții. Prin urmare, se recomandă hrana uscată sau umedă de înaltă calitate, bogată în energie.

Cu toate acestea, el nu trebuie să fie suprahrănit pentru a evita excesul de greutate. Pe lângă nivelul de activitate, alți factori, precum vârsta și greutatea, joacă un rol important în calcularea necesarului individual de hrană. În plus, ține cont de cont de eventualele alergii atunci când alegi tipul de hrană.

La această rasă nu se cunosc aproape deloc boli ereditare. Din când în când se observă doar o deplasare a cristalinului cauzată genetic, posibil asociată cu glaucom până la orbire. Există teste corespunzătoare pentru a exclude boala oculară numită luxație primară a cristalinului.

Câți ani trăiesc Terrierii germani de vânătoare?

Cu o bună îngrijire, Jagdterrierul poate ajunge la o vârstă înaintată. Speranța medie de viață este de 12 până la 14 ani – sau chiar mai mult, la exemplare individuale.

Istoric: câine de vânătoare puternic din Germania

Terrierul german de vânătoare este o rasă de câini relativ tânără. Istoria sa începe după Primul Război Mondial. În acea perioadă, mai mulți vânători și-au unit forțele pentru a crește un câine de vânătoare mic, negru și roșcat. Intenția lor era să se concentreze pe performanța câinelui – și nu pe aspectul său.

Din punctul lor de vedere, Foxterrierul devenise un câine prea la modă, care își pierdea în mod vizibil calitățile de vânătoare. Prin urmare, obiectivul lor a fost de a restaura terrierul original. Bărbații visau să crească un patruped neînfricat pentru vânătoare în vizuini.

Provenit din Foxterrier

Baza rasei a fost formată din patru Foxterrieri negri roșcați, pe care fondatorii rasei i-au primit de la directorul grădinii zoologice Hagenbeck din Hamburg.

Aceștia au încrucișat alte rase, cum ar fi Terrier cu păr sârmos de linie veche și Welsh Terrier, pentru a crea un câine de vânătoare nou, dar cu un aspect mai original, în conformitate cu ideile lor. Rezultatul este un tovarăș de vânătoare iubitor de apă, ce nu reacționează la zgomote și nu se sperie de gloanțe.