Presa Canario

Câine de luptă agresiv sau membru jucăuș al familiei? Părerile privind Presa Canario (Mastiff Canar) sunt împărțite. Un lucru e sigur: nici un câine nu se naște câine de luptă – ajunge să fie unul din cauza oamenilor. Așa că e responsabilitatea crescătorilor și a stăpânilor să scoată la iveală și să promoveze diversele trăsături pozitive ale rasei Presa Canario.

Istoricul rasei

La fel cum o sugerează numele, Presa Canario își are originile în Spania, mai exact în Insulele Canare. Mastifful Spaniol se numără printre strămoșii săi, el fiind folosit în multe scopuri pe teritoriul spaniol din Evul Mediu. Mastifful Spaniol – la care se făcea referire de obicei ca „Alano” în scripturile antice – era folosit atât pentru vânătoarea de căprioare, cât și ca și câine de turmă pentru turme de vite și ca și câine de pază și protecție. Acest tip de câini a fost folosit și pentru luptele tradiționale împotriva taurilor sau în luptele cu câini. Fiind un câine de vânătoare, care se lupta neînfricat cu urși, căprioare și mistreți, vechiul Alano Spaniol era extrem de îndrăgit printre nobilii Evului Mediu târziu. Reputația sa ca un patruped extrem de curajos a dus în final la utilizarea sa ca și câine de război, unde trebuia să păzească corturile soldaților.

Echipat cu o carapace cu zimți, el trebuia să penetreze armata inamică în luptă, cauzând răni serioase oamenilor și cailor. În secolele 16 și 17 acești Mastiffi defensivi au fost duși de conchistadorii spanioli pentru a cuceri America de Sud. Datorită poziției geografice favorabile, Insulele Canare au servit drept punct de tranzit pentru cuceritori și colonialiști, astfel încât foarte mulți dintre acești câini molossoizi au ajuns aici. Acest lucru a pus bazele fondului genetic al rasei „Presa Canario” de astăzi, care probabil a rezultat din încrucișarea câinelui nativ al insulei, „majorero” cu Alano Spaniol. Nu prea era nimic de vânat și nici o luptă de luptat pe Insulele Canare, așa că această rasă a fost folosită în mare parte ca și câine de pază pentru ferme și vite. Instinctul de vânătoare și caracterul său de câine de luptă au fost ignorate tot mai mult de către crescători; erau căutate mai mult animale care combinau un nivel ridicat de vigilență cu o rezistență nervoasă pronunțată.

Aspectul câinilor din rasa Presa Canario

Corpul puternic și capul masiv, lat și curbat, care arătau clar proveniența din câinii molossoizi, sunt caracteristice. Având o înălțime între 61 și 66 cm și o greutate de maxim 65 kg, masculii aveau un aspect foarte impunător. Dar și femelele erau impresionante prin înălțimea lor între 56 și 62 cm și o greutate de minim 40 kg și maxim 55 kg. Mărimea lor majestuoasă și musculară, corpul puternic trezeau un anumit sentiment de respect. Poate părea chiar amenințător pentru unii oameni, mai ales dacă nu cunosc această rasă relativ rară și nu văd caracterul pașnic și prietenos, ce se ascunde în spatele acestor câini. În ciuda corpului robust, Presa Canario pare orice, dar nu neîndemânatic și stângaci. Fizicul său bine proporționat prezintă o forță și o agilitate extraordinară. Mișcările sale sunt agile, suple, aproape grațioase. Lungimea corpului său depășește înălțimea, lucru în mod special de evident la femele. Acest patruped își poartă capul doar ușor deasupra liniei corpului.

Din punct de vedere al culorii, Presa Canario este destul de variat. Diversitatea blănii tip brindle se extinde de la un maro închis cald la gri pal și blond deschis. Sunt permise toate nuanțele, de la cafeniu la culoarea nisipului. Pot apărea marcaje albe pe piept și la baza gâtului, deși conform standardului rasei se dorește cât mai puțin alb. Masca unui câine Presa Canario este neagră, indiferent de culoarea blănii.

Blana sa scurtă, moale, fără substrat arată destul de rustică și este dură și aspră la atingere. Blana de pe urechi, care încă pot fi tăiate în țara sa de origine, Spania, este foarte scurtă și fină. Însă aceasta este un pic mai lungă pe coate și pe spatele coapselor. Coada, care este largă la bază și se îngustează către vârf, nu ar trebui să se extindă mai jos de glezne. Când este calm, el își ține coada în jos, cu o ușoară curbură la vârf, iar când este în alertă aceasta este ridicată în sus.

Caracterul unui Presa Canario

Conform FCI, unde Presa Canario este listat sub numărul standard 346 în secțiunea de câini molossoizi, comportamentul agresiv este considerat un criteriu de eliminare. Prin urmare câinii agresivi sau fricoși nu sunt acceptați pentru împerechere.

În principiu Presa Canario este un câine foarte echilibrat și calm, cu un instinct protector pronunțat, dar care poate fi controlat cu ușurință dacă îl îngrijești cum trebuie și îi oferi un dresaj corect. Nervii săi remarcabili și încrederea în sine, combinate cu neîncrederea față de străini, îl fac să fie un câine de pază foarte bun. Pe de altă parte el e mereu prietenos, docil și ascultător față de familie. În ciuda faptului că are o legătură intensă cu stăpânul său, el este loial și sociabil și față de alți membri ai familiei. Odată ce s-a integrat în familie, un Presa Canario va fi alături de oamenii săi pentru toată viața. Caracterul său rezistent îl face să fie un partener și paznic de încredere. Îți arată dispozițiile și intențiile foarte direct, nu știe să mintă. Îi place să își exprime temperamentul plin de viață prin vocea sa zgomotoasă și groasă.

Creșterea mai demult și în ziua de astăzi

Presa Canario este ținut în general ca și câine de fermă și de pază pe Insulele Canare. Datorită abilității sale excelente de a munci, el a devenit atât de îndrăgit, încât guvernul l-a declarat simbolul național al Gran Canaria. Spaniolii au început înmulțirea organizată a acestui „câine național” în anii 70 ai ultimului secol. În anii 80 creșterea acestei rase progresase atât de mult, încât au fost înființate diverse asociații chinologice și au fost organizate expoziții în toată lumea. În curând impresionanta rasă a devenit cunoscută peste granițele Insulelor Canare. Însă au existat neînțelegeri privind numele său. Presa Canario, Perro de Presa Canario, Perro de Presa Español, Bulldog Spaniol, Mastiff Canar sau pur și simplu Alano au fost și sunt printre numele date câinilor de acest tip. În 2001 FCI a recunoscut rasa oficial ca „Dogo Canario”, aducând la sfârșit confuzia privind numele său. La începutul lui 2019 FCI a înlocuit denumirea de „Dogo Canario” cu „Presa Canario”. Cererea depusă de „Real Sociedad Canina de España (RSCE)“ a fost confirmată în 01.01.2019.

Conform FCI creșterea unui Dogo Canario ar trebui să se focuseze în primul rând pe caracterul echilibrat și calm al câinilor părinți. Chiar dacă este un excelent câine de pază datorită încrederii în sine și a vigilenței crescute, calmul acestuia face ca Presa Canario să fie un câine de familie și un animal de companie perfect. Probabil această combinație dintre un aspect puternic, aproape amenințător și un caracter gentil este ceea ce fascinează oamenii atât de mult și explică cererea tot mai mare a acestei rase de câini.

Nutriția unui Presa Canario

Nutriția oricărui câine depinde de mai mulți factori. Printre aceștia se numără, de exemplu, vârsta, greutatea sau nivelul de activitate. Rasa și mărimea joacă și ele un rol central. Câinii sportivi au în general nevoie de un conținut energetic mai mare decât câinii cu o dorință mai mică de a face mișcare. Câinii cu probleme de sănătate, cum ar fi diabet, au cerințe nutriționale speciale și trebuie să primească o hrană adecvată. Patrupezii ar trebui să aibă mereu apă proaspătă la dispoziție. Indiferent de rasă, toți câinii au nevoie de un regim bogat în carne și cu conținut redus de cereale. Pe lângă metodele obișnuite de hrănire cu mâncare uscată sau umedă, se recomandă și mâncarea gătită acasă sau BARF (metodă de hrănire cu mâncare crudă, adecvată biologic). E nevoie de anumite cunoștințe de specialitate pentru BARF, iar acest regim trebuie structurat exact conform nevoilor câinelui. În caz contrar pot apărea deficiențe periculoase. Întreabă veterinarul sau crescătorul dacă ai dubii.

Întreținerea și dresarea Presa Canario

Deși Dogo Canario nu este clasificat ca un câine de luptă în nici o țară unde există reguli privind așa numiții câini de luptă, trebuie luate în considerare anumite aspecte privind îngrijirea sa. Nu uita că această rasă de câini – datorită istoricului său – are un instinct protector foarte mare, care poate duce la probleme dacă nu este dresat corect. Acest câine care are tendința de a domina și a acționa independent are nevoie de un stăpân cu experiență și consistent, care să știe cum să controleze calitățile înnăscute protectoare ale patrupedului și cum să îl manevreze corespunzător.

Dresarea Mastiffului Canar ar trebui să înceapă cât mai repede posibil. El ar trebui să stăpânească mai multe comenzi și să știe cine e stăpânul casei încă de când e mic. Socializarea ar trebui să înceapă de la crescător, iar patrupedul ar trebui să învețe prin ea cum să se controleze în situații de zi cu zi și cum să evite conflictele cu oamenii. Chiar dacă se întâmplă din joacă sau din bucuria de a vedea pe cineva: un Presa Canario poate doborî o persoană cu ușurință din cauza mărimii și forței sale. Un astfel de câine nu are ce căuta într-un apartament mic. Un câine de această mărime și așa un temperament are nevoie de mult spațiu și suficientă activitate. Pe lângă plimbările lungi, și jocurile de aport sau cu mingea ar trebui să facă parte din programul zilnic. Dacă te gândești să îți iei un Mastiff Canar, informează-te în avans despre îngrijirea, dresajul și întreținerea acestei rase. Un crescător serios îți va răspunde la toate întrebările în detaliu. Poți găsi o listă cu crescătorii autorizați pentru această rasă rară la asociația chinologică oficială din zona ta.