Parvoviroza canină 

Virușii se numără printre numeroasele pericole care amenință sănătatea iubiților noștri prieteni cu blană, iar parvovirusul canin este unul dintre aceștia. Află din articol care sunt simptomele parvovirozei, ce opțiuni de tratament sunt disponibile și cum îți poți proteja câinele de ea.

Cât de periculoasă este parvoviroza pentru câini?

Este o boală infecțioasă extrem de contagioasă, însoțită de simptome severe. Poate deveni rapid fatală, în special pentru câinii tineri și nevaccinați. Cu toate acestea, dacă tratamentul este început la timp, șansele de supraviețuire cresc semnificativ.

Simptome: care sunt principalele semne ale parvovirozei?

Câinele poate prezenta febră și o stare generală de moleșeală imediat după transmitere. După o perioadă de incubație de patru până la șapte zile, parvoviroza duce, de obicei, la vărsături severe și persistente.

Acestea sunt urmate de diaree apoasă, de obicei cu sânge, care poate fi foarte urât mirositoare. Din cauza tulburărilor sistemului gastro-intestinal, câinele pierde, de asemenea, multe lichide, ceea ce duce la deshidratare.

Pe lângă tractul gastrointestinal, parvovirusul atacă inima și sistemul imunitar al câinelui. Acest lucru duce la inflamarea mușchiului cardiac și la infecții secundare.

Boala poate fi fatală în mod special pentru căței, câini tineri nevaccinați și câini bătrâni. În cele mai multe cazuri, cauza morții este un mușchi cardiac grav afectat.

Cele mai importante simptome ale parvovirozei pe scurt:

• febră și stări de leșin
• vărsături severe, persistente
• diaree apoasă, adesea cu sânge
• deshidratare
• slăbirea sistemului imunitar
• infecții secundare
  

Diagnostic: cum se detectează parvoviroza la câini?

Vărsăturile și diareea pot avea cauze diferite. Prin urmare, medicul veterinar va căuta indicii prin chestionarea în detaliu a părintelui animalului și prin efectuarea unei examinări generale.

În cazul în care se suspectează o infecție cu Parvovirusul canin (CPV), acesta va iniția controale speciale: o analiză a sângelui arată de obicei o deficiență de globule albe și roșii, precum și de trombocite. Acesta este motivul pentru care parvovirusul este cunoscut și sub numele de panleucopenie. Tradus, cuvântul „panleucopenie” înseamnă o deficiență a tuturor globulelor albe din sânge.

Detectarea directă a virusului se poate face și prin intermediul materiilor fecale.

Tratament: ce posibilități de tratament există?

Dacă medicul veterinar detectează parvoviroza într-un stadiu incipient, foarte mulți câini pot fi salvați. Animalele bolnave au nevoie, de obicei, de îngrijire intensivă la cabinetul veterinar. Aici primesc tratamentul necesar, care are ca scop principal contracararea simptomelor uneori severe ale bolii.

Se recomandă următoarele măsuri terapeutice:

• Perfuzii pentru a compensa pierderile de lichide
• Antibiotice pentru a preveni infecțiile secundare
• Căldură
• Tablete pentru protecție gastrointenstinală
• Medicamente împotriva grețurilor
• Medicamente de durere
  

Prognostic: care sunt șansele de vindecare ale parvovirozei?

Dacă este diagnosticată la timp și tratamentul poate fi început imediat, prognosticul – în special pentru animalele adulte – este de obicei foarte bun. Primele zile ale parvovirozei sunt deosebit de periculoase. Odată ce câinele a supraviețuit primelor patru-cinci zile, șansele de supraviețuire cresc din nou.

Cu toate acestea, boala este mai periculoasă pentru animalele tinere. Deoarece sistemul imunitar al cățeilor este încă nedezvoltat, șansele lor de supraviețuire sunt ceva mai mici. Pe lângă asta, câinii tineri nevaccinați au un risc mai mare de a muri din cauza bolii.

Cauze: cum apare boala?

Parvovirusul canin 2 este cauza parvovirozei și se manifestă în diferite variante (a, b și c), care determină grade diferite de progresie a bolii.

Parvovirusul canin 2b poate infecta atât pisicile, cât și câinii. Virusul este foarte contagios și supraviețuiește mult timp în mediul înconjurător.

Deoarece animalele afectate suferă de diaree, agentul patogen se răspândește rapid (în special în grupurile mari de câini). Infecția este posibilă și indirect, prin contactul cu obiecte contaminate.

Virușii pătrund în sângele câinelui prin celule cu o rată mare de diviziune. Printre acestea se numără mai ales mucoasa stomacului și a intestinelor, celulele musculare cardiace și țesutul limfatic, precum măduva osoasă. Această distribuție tipică a virusului în organism explică, de asemenea, simptomele clasice ale parvovirozei – și anume vărsături, diaree și leșin

Prevenire: cum poate fi evitată parvoviroza la câini?

Deoarece parvoviroza poate deveni foarte periculoasă pentru câinele tău și este potențial fatală, este important să iei măsuri de prevenție.

Vaccinare

Vaccinarea împotriva parvovirozei canine este disponibilă încă din anii 1970. Anticorpii se formează în organismul câinelui și acesta nu se îmbolnăvește atunci când intră în contact cu virusul.

Recomandarea comisiei de vaccinare este următoarea: câinii tineri se vaccinează pentru prima dată la opt, douăsprezece și șaisprezece săptămâni. După un an, medicul veterinar repetă vaccinarea, care completează imunizarea de bază. După aceea, trebuie făcut un rapel o dată la trei ani.

Măsuri de protecție în caz de boală

Pentru a evita infectarea altor câini, părinții animăluțelor trebuie să ia măsuri preventive imediate în caz de îmbolnăvire.

Important: deoarece animalele bolnave excretă virusul în fecale timp de aproximativ o săptămână, va trebui să izolezi imediat câinele. Lasă toate obiectele câinelui la locul lor, astfel încât virusul să nu se răspândească.

Poartă mănuși de unică folosință în timpul contactului cu patrupedul bolnav și schimbă hainele după contactul cu acesta.

Asigură-te că și dezinfectantul ales este eficient împotriva parvovirusului canin. Nu toți dezinfectanții funcționează împotriva acestui virus!

Recomandări de mâncare pentru un câine bolnav de parvoviroză: