Basenji

E nevoie de cunoștințe și de multă răbdare dacă vrei să dresezi un Basenji. Pentru că acest patruped face ce vrea el – dar cu o legătură strânsă, mult timp și încurajări pozitive îl poți face să asculte comenzile de bază. Nu fii prea ambițios și pune multă importanță pe o relație stabilă între om și câine, pentru că aceasta este baza pentru educarea micuțului încăpățânat. Are nevoie de structuri clare sub forma unor reguli consistente și un loc ferm în ierarhie. Nu pune presiune pe el, pentru că de obicei se „închide” în aceste cazuri și dresajul se blochează. Planifică sesiuni de relaxare în timpul dresajului. Jocurile de aport în are liber ar putea fi problematice, pentru că odată pornit, aproape nimic nu poate opri un Basenji – mai ales dacă vede o potențială pradă. Un dresor ar putea fi de ajutor în orice caz, dar alege unul care să aibă experiență cu patrupezi încăpățânați, acceptă independența rasei și îl ghidează în direcția potrivită prin încurajări pozitive. Socializarea extensivă și educarea de mic sunt în mod special de importante pentru ca Basenji să se înțeleagă bine cu alți câini, precum și cu oamenii.

Rasa este destul de robustă, dar unele linii ar putea avea predispoziții genetice la anumite boli. Așa că secretul pentru a avea un câine sănătos este să alegi un cățel de la un crescător, care înmulțește câinii atât cu inima, cât și cu creierul. Basenji pot fi predispuși la boli renale – așa numitul sindrom Fanconi – probleme la ochi sub forma atrofiilor retinale și la hernii.

Având în vedere că provine din Africa, patrupedul nu prea se înțelege cu vremea rece – asigură-te că nu face hipotermie iarna. O haină pentru câini ar putea fi un accesoriu util pentru reprezentanții acestei rase. Femelele intră în călduri o dată pe an. Basenji rămân de obicei jucăuși și activi până când îmbătrânesc, dacă sunt hrăniți adecvat și fac suficientă mișcare. Agilii câini pot trăi în jur de 15 ani sau chiar mai mult.

Conținutul optim al bolului face parte din îngrijirea potrivită. Așa că asigură-te că patrupedul primește un tip de hrană de calitate înaltă, cu conținut ridicat de carne și fără cereale. Acest lucru este valabil atât pentru hrană umedă, cât și pentru cea uscată. Câinii cu o structură delicată se îngrașă rapid dacă conținutul caloric este prea mare și vor consuma multă mâncare. Fii atent la silueta patrupedului sau cântărește-l o dată pe lună pentru a putea contracara din timp kilogramele în plus.

Pentru a face asta redu porțiile și nu îi mai da gustări în viitor – decât dacă fac parte din porția zilnică. De exemplu poți folosi un tip de hrană uscată de calitate înaltă ca recompensă, pentru care să faci câinele să lucreze. Încearcă să obișnuiești cățelul cu alternative la gustări – ce zici de o sesiune scurtă de joacă sau de mângâieri? Ambele sunt distractive, dar nu îngrașă. Gustările uscate de ros, cum ar fi urechile de vită vor satisface nevoia patrupedului de a roade ceva. Asigură-te că are mereu apă proaspătă la dispoziție.

Acest câine îți amintește de o pisică nu doar datorită caracterului său, ci și datorită faptului că este atât de curat: acești patrupezi sunt considerați a fi excepțional de curați, se curăță regulat și în majoritatea cazurilor nu se baga în noroi. Ei nu prea răspândesc acel tipic „miros de câine” și blana scurtă are nevoie de foarte puțină îngrijire. Cu toate acestea încearcă să îl periezi o dată la câteva zile cu o mănușă de masaj – acest lucru va întări legătura ta cu câinele și va îndepărta firele moarte de păr în același timp. În orice caz, acest patruped nu prea lasă păr prin casă. Verifică ocazional urechile câinelui și curăță-le cu un instrument special de curățare pentru câini, dacă e cazul. Fii atent și la ghearele patrupedului și taie-le cu un clește pentru gheare dacă e nevoie. Unii stăpâni își obișnuiesc câinii cu pastă și perie de dinți pentru câini – o metodă relativ neobișnuită, dar eficientă de a preveni tartrul. Dacă aceasta este o opțiune pentru tine și patrupedul tău, informează-te din timp și exersează ritualul cu răbdare și în sesiuni scurte încă de când e mic.

Această rasă iubește să facă mișcare, dar în majoritatea cazurilor trebuie ținută în lesă, pentru că mulți câini nu se întorc la tine când vrei tu. Însă există și excepții – mai ales dacă au avut un Retriever printre strămoși și dacă tu, ca stăpân, pui importanță pe un dresaj adecvat încă de când e cățel. În orice caz, puteți descoperi multe lucruri împreună chiar dacă e în lesă – de preferat o lesă flexi sau de dresaj. Nu uita: „o plimbare de zece minute” nu este suficientă pentru a ține un Basenji ocupat – încearcă să petreci în jur de două ore pe zi afară cu el. S-ar putea ca în unele zile să ai nevoie de un program alternativ în casă, pentru că reprezentanților rasei nu le place ploaia – mulți Basenji preferă să stea uscați între patru pereți în acest caz. Acest lucru este valabil și pentru câinii, cărora le place să înoate. Dacă apa rece cade din cer, distracția s-a terminat! Pe lângă asta Basenji sunt – odată ce sunt adulți și au dresajul potrivit – tovarăși excelenți la jogging sau patinajul pe role. Trucurile, jocurile de-a v-ați ascunselea sau cu mingea sunt de asemenea distractive pentru câinii din această rasă. Simulările de vânătoare, cum ar fi cursele sau traseele pe circuitele pentru câini, sunt în mod special de recomandate pentru ca blănosul să alerge după o pradă artificială, de exemplu. Testările de obediență nu prea sunt potrivite pentru independentul Basenji.

Ilustrațiile din Epoca de Piatră, precum și mormintele egiptene antice atestă deja existența acestui tip de câini, care a supraviețuit de-a lungul mileniilor: este una dintre cele mai vechi rase de câini.

Se crede că este un descendent direct al Tesemului egiptean – așa numeau experții în câini patrupedul care apărea în ilustrațiile egiptene din mileniul al 4-lea î.Hr. Basenji provine din Africa Centrală, unde trăia în comunitățile din sate, dar fără a fi înmulțit intenționat sau fără a fi format legături în mod special de apropiate cu oamenii.

Acesta trăia mai degrabă ca vânător de șobolani. Oamenii urmăreau deseori câinii Basenji în timp ce vânau pentru a profita ei înșiși de pradă. Câinii erau chiar măcelăriți în perioadele de foamete. Apropo, cuvântul „Basenji” tradus înseamnă „animal sălbatic mic”.

Au ajuns în Europa încă de la finalul secolului al 19-lea, odată cu exploratorii africani. Cu toate acestea, înmulțirea țintită a început abia în jurul anului 1935 în Marea Britanie. Deși câinele își are originile în Africa, Marea Britanie deține momentan patronajul pentru Basenji. De aici rasa s-a răspândit pas cu pas în restul Europei.