Dobermanul este un câine de pază faimos. Însă această elegantă forță convinge nu numai prin calitățile sale excepționale de pază, ci și prin mintea sa ageră.
© Dogs / stock.adobe.com
Multă vreme, Dobermanul a fost considerat un fioros câine de pază, însă acest câine inteligent este de fapt foarte sensibil.
| Pe scurt: | Musculos și puternic, Dobermanul și-a câștigat faima ca fiind câine militar și câine de pază. Câinele este prietenos, pașnic, dar foarte teritorial, este potrivit doar pentru proprietarii de câini experimentați. |
| Înălțimea la greabăn: | 63-68 cm (femele), 68-72 cm (masculi) |
| Greutate: | 32-45kg |
| Media de viață: | 10-13 ani |
| Preț: | De la 1,200 euro |
| Personalitate: | dispus de munca, teritorial, vigilent, curajos, sensibil |
| Blană: | scurt și dens, fără subpar |
| Culoarea blănii: | Negru, maro, ruginiu |
| Efort de dresaj: | Ridicat |
| Efort de întreținere: | Ridicat |
| Necesar de mișcare: | Ridicată |
| Origine: | Germania |
Fără îndoială, un câine Doberman este impresionant: puternic și musculos, acesta se impune prin liniile elegante ale corpului, postura mândră și expresia hotărâtă.
La fel ca toți câinii de tip Pinscher, Doberman Pinscher are urechile lăsate, care se întind pe obraji. De obicei, își poartă coada lungă ușor curbată peste spate.
Masculii au o înălțime la greaban de 68 până la 72 de centimetri. Femelele Doberman sunt în medie cu cinci centimetri mai mici. Cu o greutate de 40 până la 45 de kilograme pentru masculi și 32 până la 35 de kilograme pentru femele, acești câini se numără printre rasele mari.
În trecut, aspectul amenințător era intensificat prin amputarea urechilor și a cozii. Imediat după naștere, masculului Doberman i se amputa coada, iar câteva săptămâni mai târziu erau cupate urechile. Câinii erau nevoiți să poarte, vreme de câteva săptămâni, un suport fixat cu pansament pentru a-și menține urechile în forma dorită de stăpân.
Inițial, aceste intervenții nu aveau considerente estetice, ci aveau rolul de a-l ajuta în sarcinile sale de protecție și pază. Atacatorilor le era mult mai greu să prindă câinii cu urechi și cozi foarte scurte. Un Doberman cu urechi și coadă amputate era cu atât mai inatacabil. Pentru multă vreme, doar Dobermanii care treceau prin astfel de intervenții erau considerați veritabili. De-a lungul anilor, Dobermanul cu intervenții estetice a devenit, în percepția publicului, un simbol al câinelui de pază agresiv. Totuși, această imagine nu-i face dreptate patrupedului.
Din fericire, amputările acestea au fost interzise prin lege din motive de protecție a animalelor. Însă pot exista excepții, atunci când există motive medicale pentru amputare.
Interdicția este un lucru bun, deoarece tăierea cozii și cuparea urechilor înseamnă dureri severe pentru câine, ba chiar pot provoca și probleme cronice de sănătate. Urechile și coada unui câine sunt, de asemenea, importante pentru comunicarea cu alți câini.
Dobermanul are un strat de blană scurt, dens și dur, fără subpăr. Rasa există în două variații de culoare: negru sau maro, cu pete ruginii situate pe bot, pe obraji și deasupra arcurilor sprâncenelor, precum și pe gât și în alte zone ale corpului.
Un Doberman maro pare mai puțin amenințător decât unul negru. De aceea, în seriale sau filme apar aproape numai câini Dobermani negri.
Doberman Pinscher este una dintre cele mai inteligente rase de câini din lume. Așadar, caracterul său este complex: sensibil și încrezător în același timp.
Dobermanul este muncitor, curajos, robust și neînfricat. Poate fi un câine de protecție foarte teritorial și temperamental.
Deși privește străinii cu suspiciune, în esență este, totuși, un câine pașnic. Cu o persoană competentă și de încredere alături, care îi oferă educație și ocupații adecvate, poate deveni foarte blând și drăgălaș. În plus, este sensibil și – în ciuda unei personalități puternice – îi place să lucreze cu oamenii săi.
Îndrumare clară și dresaj consecvent – acest duo este baza pentru dresajul tuturor câinilor. Dar pentru un Doberman este cu atât mai important ca acesta să recunoască rolul de lider al omului.
Acest lucru înseamnă: fără violență, ci doar prin reguli imuabile pe care să le ceri în mod constant să fie respectate. Violența, pe de altă parte, duce la nesiguranță, nervozitate și agresivitate.
Socializarea puilor de Doberman și a câinilor tineri joacă un rol foarte important pentru această rasă. Asta face ca, odată devenit adult, să fie mult mai relaxat în societate.
Chiar și dresajul anti-vânătoare și controlarea tendinței de a lătra pot necesita mult timp, dar sunt foarte recomandate. Câinii se vor bucura în mod special de un dresaj de bază consistent.
Dobermanul este un câine inteligent care nu este potrivit pentru a fi ținut în cușcă. Mai degrabă are nevoie de conexiune cu familia sa. Dar pentru cine este potrivit acest câine și care este efortul de îngrijire? Iată sfaturile noastre:
Rasa Doberman cu siguranță nu este recomandată începătorilor. Este, mai degrabă, potrivită proprietarilor de câini experimentați, care sunt deja familiarizați cu elementele de bază ale dresajului canin.
Mai mult decât alte rase, un Doberman Pinscher este reflexia omului său. Se potrivește în special persoanelor sportive și încrezătoare.
Pe de altă parte, dacă ești mai degrabă anxios și vrei un Doberman ca protector puternic, cu siguranță ar trebui să te orientezi către altă rasă de câini. Pentru că un Doberman se subordonează doar unei persoane care emană autoritate în mod natural.
Caracteristicile primare ale câinilor de pază și serviciu pot fi observate și printre câinii crescuți pentru a fi animale de familie. Au un instinct protector înnăscut, cuplat cu un prag de sensibilitate medie și o nevoie pronunțată de stimulare fizică și mentală. Chiar și în familie, Dobermanul trebuie să se simtă util și îi place să primească sarcini pentru a rămâne fericit și relaxat. El nu se va mulțumi să fie plimbat de două-trei ori pe zi. E evident că astfel de câini activi și inteligenți au nevoie de stăpâni cu experiență și abili.
Desigur, un Doberman se poate integra de minune în familie. Acest lucru se aplică în special câinilor de serviciu care petrec sfârșitul zilei de lucru în familie, împreună cu prietenii lor cu două picioare.
Cu toate acestea, mulți fani ai rasei spun că acesta tinde să fie „câinele unui singur om”. Deci formează o legătură deosebit de strânsă cu o persoană pe care o respectă. Copiii mici nu trebuie lăsați niciodată singuri cu un Doberman Pinscher.
De asemenea, trebuie menționat că Dobermanii își apără haita. Dar un câine nu evaluează întotdeauna corect situația.
Spre deosebire de creștere și antrenament, îngrijirea Doberman-ului nu necesită mult timp. Blana sa scurtă, fără subpăr, are nevoie de o periere la fiecare câteva zile.
Ghearele, urechile și pielea trebuie verificate regulat pentru a depista orice modificări. Curățarea urechilor ar trebui, de asemenea, să facă parte din rutina de îngrijire.
Câinii care nu sunt tratați corespunzător, de exemplu, sunt ținuți singuri în canisă, cu prea puțină atenție, câinii cu stăpâni în care nu au încredere sau cei cărora le lipsește activitatea fizică sau mentală, deprind adesea obiceiuri proaste, pentru a-și distrage atenția de la plictiseală sau din lipsă de stimulare. Se agită imediat, aleargă neobosit prin casă, trag de lesă sau latră la cel mai mic zgomot. Din contră, câinii bine stimulați sunt calmi și echilibrați și nu își caută alte îndeletniciri dacă sunt mulțumiți de un antrenament bun.
Dacă dorești să adopți un Doberman, atenție la antrenament și îngrijire. Acestea necesită mult timp, bani și, uneori, multă răbdare. Un antrenament bun, activitate suficientă și jocuri creative pentru stimularea mentală sunt indispensabile pentru o coabitare armonioasă între câine și om. Există o gamă întreagă de jocuri solicitante, de care se pot bucura atât câinii, cât și stăpânii lor: jocuri cu capcane sau tragere, jocuri de prins sau mirosit, jocuri cu mâncare, jocuri acvatice sau cu alți câini și plimbările lungi.
Interesați-vă și de sporturi pentru câini precum agilitatea, obediența sau dansul. Chiar dacă Dobermanul este păstrat ca animal de familie, un test pentru câinii de utilitate poate fi o sursă bună de amuzament.
Ca orice altă rasă de câini, Doberman Pinscher este predispus genetic la unele boli.
Una dintre cele mai mari probleme de sănătate ale acestei rase de câini este cardiomiopatia dilatativă (DCM), o insuficiență cardiacă.
Aproape 90% dintre animalele afectate mor în primul an după diagnostic; multe dintre ele de la moarte subită cardiacă. DCM cu transmitere autozomal dominantă și se poate manifesta la orice vârstă. De aceea, experții recomandă examinări regulate ale inimii, mai ales pentru câinii de reproducție.
Această rasă are, de asemenea, o predispoziție la sindromul vestibular congenital. Tulburările de echilibru sunt cauzate de o tulburare moștenită a urechii interne.
Sindromul Wobbler și displazia de șold sunt, de asemenea, boli destul de frecvente ce afectează spatele și articulațiile. Boala Von Willebrand, o tulburare de coagulare a sângelui, poate fi de asemenea întâlnită frecvent. Din fericire, acest lucru poate fi exclus prin teste genetice.
Dacă Dobermanul provine dintr-o linie de reproducție sănătoasă și primește îngrijire și nutriție adecvată speciei, speranța sa de viață este de 10 până la 13 ani.
Cu toate acestea, deoarece mulți câini sunt afectați de boli ereditare grave – mai ales de DCM – durata medie de viață este semnificativ mai scurtă. Din cauza DCM, multe animale mor în medie la vârsta de 7 ani.
Hrănirea adecvată speciei este importantă pentru viața sănătoasă a câinelui.
Dacă unui Doberman pui i se oferă hrană prea bogată în calorii, se poate întâmpla ca acesta să atingă greutatea finală mai devreme decât era prevăzut, când încă scheletul nu o poate susține. Acest lucru poate duce la nealinieri ale oaselor.
Din acest motiv, cățeii au întotdeauna nevoie de o dietă adaptată cerințelor lor calorice. Aceasta include și o proporție echilibrată de minerale, mai ales calciu și fosfor.
Deoarece Doberman este o rasă mare de câini, ar trebui să cauți alimente pentru căței cu denumiri precum „Junior Large” sau „Junior Maxi”. Mulți producători au hrană specială pentru cățeii de rasă mare.
Pentru a administra câinelui cantitatea corectă de hrană, trebuie să ții cont de greutatea sa actuală, precum și de cea la care se presupune că va ajunge ca adult. Greutatea animalului părinte de același sex poate servi drept ghid. Cantitatea de hrană necesară depinde și de nivelul de activitate al cățelului. În plus, câinele ar trebui să aibă întotdeauna la dispoziție apă proaspătă.
Istoria Dobermanului de azi a început cu o femelă gri numită Schnuppe, aparținând lui Friedrich Louis Dobermann, germanul care a pus bazele și a dat numele rasei. Acesta a trăit în Apolda, Turingia, între 1834 și 1894.
F.L. Doberman căuta câini deosebit de vigilenți și neînfricați pentru protecția personală la lucru. Nu se știe exact care era ocupația lui, însă tradiția orală spune că ar fi fost perceptor, paznic de noapte, polițist sau administrator de abator. Cert este că F.L. Doberman lucra și ca hingher local, ceea ce îi dădea dreptul să prindă și să omoare câini fără stăpân, dacă nu erau revendicați de un proprietar. Însă el păstra câinii feroce și vigilenți pentru împerechere. Cățeaua sa preferata era Schnuppe, o metișă din Apolda, pe care a încrucișat-o cu un predecesor al Rottweiler-ului. Acesta provenea la rândul său dintr-o încrucișare cu un câine ciobănesc găsit în Turingia, cu blană neagra și pete ruginii. El a folosit, de asemenea, metiși de Pinscher și câini de vânătoare pentru a crea această rasă.
După moartea lui Friedrich Dobermann, Otto Göller, alt nativ din Apolda, a preluat câini din acest stoc și i-a încrucișat cu alți câini de rasă și metiși. Aspectul Dobermanului de astăzi este cel mai probabil rezultatul încrucișării următoarelor rase: Rottweiler, Ciobănesc German, Pinscher german, Weimaraner, câini de vânătoare și ogari.
Göller a cumpărat câinele Graf Belling, primul Dobermann consemnat într-un registru german, de la cunoștința sa, Goswin Tischler. Acest câine întrupa aproape perfect firea și caracteristicile fizice ale Dobermanului cunoscut astăzi. Graf Belling a transmis aceste caracteristici urmașilor săi, contribuind decisiv la consolidarea standardului de rasă Doberman.
Göller deținea 150 câini în canisa “von Thüringen”, pe care i-a comercializat și diseminat în afara granițelor naționale și în întreaga lume. Tot Göller a pus bazele primului club Doberman pe 27 august 1899. Denumirea “Doberman Pinscher” a apărut pentru prima oara în numele asociației Apolda Doberman Pinscher Club.
Noua rasă, care arăta foarte similar Dobermanului de astăzi, a fost imediat folosită pentru a asista poliția. Datorită rezultatelor bune ca mesager și câine de urmărire, Dobermanul a primit porecla de „câine jandarm”.
La începutul secolului 20, Dobermanii erau câini de poliție recunoscuți oficial in Germania.
Dobermanul și-a atins apogeul în calitate de câine de poliție și câine militar la mare cerere în timpul celor două războaie mondiale. În Primul Război Mondial, Dobermanul era trimis in armata germană în calitate de câine mesager, detector de mine și servicii medicale. Acești câini neînfricați și de încredere au atras și atenția americanilor, astfel că au fost trimiși câini militari atât din partea germanilor, cât și din partea americanilor în cel de-al Doilea Război Modial. Din nefericire, Dobermanul a ajuns câinele preferat și în lagărele de concentrare.
Numărul de căței Doberman înregistrați la asociațiile de crescători este în scădere de ani de zile.
Unii crescători își concentrează eforturile pe câini utilitari, care sunt ideali pentru a fi folosiți ca și câini de serviciu. Acuitatea și vigilența joacă un rol major la acești câini.
Alți crescători pun un accent deosebit pe creșterea câinilor de companie pentru familie. Cu toate acestea, Dobermanul are trăsăturile tipice rasei chiar și ca un pur câine de companie.
Îți dorești un pui de Doberman? Atunci îți recomandăm să cauți un crescător de renume care vinde doar animale cu certificat de Pedigree.
Poți găsi un astfel de crescător, de exemplu, prin intermediul listelor de crescători puse la dispoziție de asociații. Nu uita să discuți cu crescătorul despre sănătatea cățeilor.
Pregătește-te mereu pentru vizita la canisă – în mod ideal cu cele mai importante întrebări, pe care să i le pui unui crescător de câini.
Acești doi căței Doberman au o blană neagră cu marcaje tipice roșcate.
Un cățel Doberman de la un crescător de renume costă cel puțin 2.000 euro.
Dar atunci când cauți câini adulți sau metiși de Doberman, câinii de la adăposturile de animale sunt întotdeauna o alegere bună!
Pinscherul German este o rasă mai mică și mai puțin dornică de muncă decât Dobermanul. Această rasă de câine tinde să fie ceva mai puțin solicitantă în ceea ce privește nevoia de mișcare și dresajul, dar, cu toate acestea, nu trebuie subestimată.
Hovawart și Rottweilerul, care a fost, de asemenea, unul dintre strămoșii Dobermanului, sunt, de asemenea, considerați câini de pază clasici. Ciobănescul german este un câine tipic pentru munca de poliție și militară.
Un Doberman are nevoie de un stăpân cu experiență. Acesta trebuie să aibă disponibilitatea și înclinația de a se ocupa în mod intensiv de patruped, precum și de a-i oferi stimularea fizică și mentală necesară.
Dacă are alături un stăpân calm, dar consecvent și asertiv, acest elegant patruped va fi un câine afectuos și loial, care ar face orice pentru familia sa.
Ușor de dresat, prietenos cu oamenii și puternic: Câinii din rasa Labrador Retriever sunt de talie medie. Labradorul este considerat câinele de familie ideal, dar, în același timp, este un animal care are nevoie de multă stimulare fizică și mentală.
Picioarele scurte ale unui câine Beagle te pot induce în eroare – acesta te va ține mereu în mișcare și este întotdeauna plin de surprize. Câinii din rasa Beagle sunt prietenoși, activi, neînfricați și foarte inteligenți.
Acești micuți nu impresionează prin mărimea lor, ci prin cât de prietenoși, încrezători și plin de energie sunt. Nu e de mirare că tot mai mulți patrupezi din această rasă tip Spitz cuceresc inimile și casele multor iubitori de câini.
