Ogar Afgan

Îngrijire: cât de solicitantă este îngrijirea blănii unui Ogar Afgan?

Părul lung și mătăsos al afganilor are nevoie de îngrijire zilnică cu o perie. Această rutină necesită relativ mult timp. Cel mai bine este să periezi părul în mai multe straturi pentru a ajunge în toate zonele și pentru a preveni nodurile. Periază-l mereu cu grijă, astfel încât să nu smulgi părul și obișnuiește patrupedul cu acest ritual prin sesiuni scurte.

Încearcă să scoți micile crengi și frunze ce se prind în firele lungi de păr ale patrupedului după fiecare plimbare. Având în vedere că blana sa ar trebui să se dezvolte în mod natural, ea nu trebuie tunsă cu mașina de tuns sau cu foarfece.

Alte modalități importante de îngrijire

Pentru a preveni paraziții la câine și pentru a curăța bine blana, o baie cu un șampon delicat pentru câini poate fi utilă, dacă este cazul. Unii stăpâni de afgani fac acest lucru la fiecare trei-patru săptămâni și completează șamponul cu un balsam special, care, la rândul său, facilitează periajul.

Atunci când îți îngrijești câinele, acordă atenție urechilor lungi ale afganului: cel mai bine este să le verifici bine zilnic pentru paraziți sau modificări ale pielii. Pentru că în climatul cald și umed din urechi se pot dezvolta rapid inflamații.

Ogarul Afgan ar trebui să poarte „protecție pentru urechi” atunci când mănâncă. Există suporturi speciale care țin urechile împreună și îl împiedică pe afgan să-și muște urechile sau ca acestea să aterizeze constant în castron. Cel mai bine este să obișnuiești câinele cu protecția pentru urechi încă de mic.

Poți optimiza îngrijirea dentară – pe lângă oferirea gustărilor speciale – prin perierea regulată a dinților câinelui. Există pastă de dinți și periuțe de dinți speciale pentru câini.

Activitate: ce activități sunt potrivite pentru un Ogar Afgan?

Sportul ar trebui să fie elementul esențial al programului de recreere al afganilor. El te va însoți cu plăcere la alergare sau pe bicicletă.

Dar activitatea ideală pentru un ogar rămâne, bineînțeles, cursele de câini, unde își poate descărca cu adevărat energia. Deși Ogarul Afgan are multă rezistență, pasiunea lui este viteza: atunci când aleargă liber, câinii sportivi pot atinge viteze de până la 60 de kilometri pe oră. În cursele de ogari, animalele urmăresc o panglică fluturând sau un iepure artificial.

Coursing este o altă activitate excelentă pentru pasionații de mișcare. Aceasta implică imitarea unei vânători pe un traseu în câmp deschis. Câinii lucrează în perechi și urmăresc „miros unui iepure” din plastic care este tras de la 500 până la 1000 de metri. Imediat ce câinii încep să alerge în perechi ei trebuie de obicei să poarte o botniță – exact ca la o cursă de câini. În caz contrar, riscul de rănire în eventuala luptă pentru pradă ar fi prea mare.

Ogarii Afgani sunt mai puțin potriviți pentru sporturi canine, cum ar fi Agility.

Sănătate: puncte sensibile ale Ogarului Afgan

În principiu, marea majoritate a Ogarilor Afgani se bucură de o sănătate bună atunci când sunt îngrijiți adecvat, inclusiv prin exerciții fizice suficiente. Cu toate acestea, rasa are o ușoară tendință de a dezvolta displazie de șold și cataractă.

Mielopatia afgană, după cum sugerează și numele, apare numai la această rasă. Aceasta este o degenerare probabil ereditară a substanței albe din măduva cervicală și toracică. De obicei, apare în primul an de viață și duce la paralizia completă a celor patru membre în câteva săptămâni. Crescătorii serioși pot să excludă această boală din reproducția lor printr-o selecție corespunzătoare.

În afară de aceasta, Ogarii Afgani ajung la o vârstă cuprinsă între 12 și 14 ani în condiții bune de sănătate.

Nutriție: alimentația corectă pentru pachetul de energie

La fel ca toți câinii, afganul este un omnivor care mănâncă în principal carne. În consecință, o cantitate suficientă de proteine animale este importantă pentru câine.

Află mai multe despre acest subiect în revista zooplus, în secțiunea dedicată nutriției câinilor. De asemenea, în magazinul online zooplus vei găsi o gamă largă de hrană uscată și umedă pentru câini.

Dacă vrei să îi schimbi mâncarea, cel mai bine ar fi să o faci în decursul a câteva zile în care amesteci noua hrană cu cea cunoscută. Acest lucru va reduce la minimum riscul de iritare a stomacului câinelui. În caz contrar schimbarea ar putea duce la vărsături sau diaree. Asta este valabil și atunci când îți iei patrupedul: continuă să îi dai hrana cu care este obișnuit pentru o vreme, pentru a nu îngreuna și mai mult schimbarea de casă.

În timp ce un cățel primește până la patru mese pe zi, un Ogar Afgan adult se mulțumește cu două porții. După ce i-ai dat să mănânce, lasă-l să se odihnească un pic.

Întrucât acești câini atletici consumă multă energie atunci când aleargă, cerințele nutriționale zilnice depind foarte mult de activitate. Rațiile recomandate de producătorii de hrană pentru animale de companie pot servi drept bază pentru mesele afganului.

În orice caz, oferă-i o porție un pic mai generoasă în general, pentru că el consumă mai multă energie și nu are tendința de a se îngrășa. Cu toate acestea, fii cu ochii pe talia sa subțire și ajustează cantitățile în mod corespunzător dacă patrupedul se îngrașă sau slăbește.

Origine: un câine de vânătoare cu o istorie de mii de ani

Strămoșii acestei rase consacrate au aparținut celor mai vechi triburi de câini care au trăit împreună cu oamenii. În patria lor afgană, au servit bine oamenii timp de mii de ani ca și câini de pază și protecție.

Mai presus de toate, însă, erau tovarăși populari la vânătoare, unde erau folosiți ca pointeri, mai ales în timpul urmăririi. Datorită tenacității și vitezei, aceștia vânau orice, de la iepuri la pisici sălbatice. Oamenii au apreciat enorm de mult frumoșii patrupezi din acest motiv. De asemenea, acest lucru a mers mână în mână cu importanța vânătorii. În regiunile uneori aride, succesul lor era considerat esențial pentru supraviețuire.

Prin urmare, exportul nobililor Ogari Afgani era pedepsit cu moartea în țara lor de origine. Dar un ofițer britanic a adus primii câini de vânătoare din Afganistan în Marea Britanie în jurul anului 1890. La începutul secolului al XX-lea, pasionații britanici au încrucișat Ogari Afgani din linii diferite: au fost implicați câini de deșert cu păr scurt și câini de munte cu păr lung în acest proces.

Cățeii proveniți de aici reprezintă începutul creșterii moderne a Ogarilor Afgani.

În alte țări, afganul a devenit cunoscut abia mai târziu, în Germania, de exemplu, începând din 1930. Popularitatea crescândă a rasei ca și câine de modă și de expoziție a fost însoțită de o schimbare a standardelor: blana a devenit mai voluminoasă, ceea ce a fost mai degrabă un obstacol în calea succesului pe pista de curse. În zilele noastre, în funcție de scopul utilizării – câine de companie, câine de expoziție sau câine de sport – există diferite linii de creștere, care se pot abate în detaliu de la standard.