Akita Inu

Câine akita inu, cu blana roșcată și botul crem, intr-un câmp cu iarbă.

Frumoasul Akita Inu este recomandat pentru iubitorii de câini avansați.

Mândrul și puternicul Akita Inu, cu statura sa mare, impunătoare, este un monument național în țara sa de origine, Japonia. Fiind crescut inițial ca un câine de vânătoare, astăzi el este potrivit doar ca un câine de societate.

Aspect: Cum recunoști un Akita Inu de rasă?

Deși Akita face parte din grupul de câini de tip Spitz și este asociat în general cu câini de talie mică, acest câine japonez de rasă este o excepție impresionantă, mai ales din cauza mărimii.

Având o înălțime de până la 70 cm, Akita este fără îndoială un câine mare, greu de controlat, nu doar pentru că este căpos, ci și în sensul adevărat al cuvântului datorită fizicului său puternic. Capul său lat cu o scobitură adâncă în mijlocul frunții și urechile triunghiulare verticale caracteristice radiază superioritate și demnitate. Akita își poartă coada de-a lungul spatelui, în buclă, acesta fiind un alt aspect caracteristic rasei.

Culorile posibile ale unui Akita Inu

Blana are un strat superior aspru și dur, în timp ce stratul inferior este moale și des, oferindu-i o protecție bună împotriva vântului și a vremii rele. În general blana este de culoare cafenie sau roșiatică (blană roșiatică și fire negre). Dar sunt acceptați și câinii de culoare tigrată sau albă.

Conform standardului rasei toate culorile (în afara câinilor complet albi) trebuie să aibă așa numitul „Urachiro”, care reprezintă părul alb de pe marginile botului, de pe obraji, de pe partea inferioară a maxilarului, de pe gât, coadă și de pe partea interioară a membrelor.

Caracter: independent și iubitor de liniște

Akita este un patruped singuratic – o vizită într-un parc aglomerat pentru câini sau o reuniune de familie cu multă agitație nu este ceea ce și-ar dori acest câine japonez. Chiar dacă Akita are nevoie de o legătură strânsă cu familia sa, compania stăpânului sau stăpânei sale este de obicei suficientă.

El este în general răbdător și afectuos față de copiii din propria familie – însă acestui câine, căruia îi place să se odihnească, nu prea îi plac jocurile zvăpăiate cu copii străini. Pentru a evita accidentele neplăcute, nu lăsa un Akita nesupravegheat cu copii sau cu oaspeți.

Nu are nevoie de contact cu străini sau animale. Cu toate acestea, are nevoie de legături apropiate cu familia sa, pentru că dacă este lăsat singur, acestui câine independent îi place să caute propriile modalități și posibilități de a avea o ocupație.

Deși radiază calm atunci când se află în casă, patrupedul tinde să vâneze afară. E nevoie de multă experiență, empatie și cunoștințe pentru a controla acest câine încăpățânat.

caine din ras achita inu sta intins pe zapada

Tovarăș loial pentru stăpânii de câini cu experiență

Akita este dispus să urmeze o persoană – cu condiția ca persoana respectivă să înțeleagă cum să îl educe cu răbdare, iubire și consistență. Acest câine nu iartă strictețea fără rost sau chiar violența, precum și nedreptatea. Un stăpân care își educă patrupedul încă de când e mic, care îi arată care sunt limitele și îi tolerează încăpățânarea, va găsi un tovarăș minunat și incredibil de loial în Akita, care va fi mereu acolo să își protejeze familia.

Hachikō – întruchiparea loialității

Loialitatea a făcut din câinele japonez Hachikō o legendă. Acest patruped, care a fost subiectul unui film cu același nume cu Richard Gere în 2009, își însoțea stăpânul zilnic la gara Shibuya din Tokyo în anii 1920 și îl lua de acolo la aceeași oră în fiecare zi. După ce a murit stăpânul său, Hachikō a așteptat la gară timp de aproape zece ani – până când a murit și el – pentru ca stăpânul său să se întoarcă. O statuie, precum și numele “Hachikō Exit” pentru ieșirea de vest din gara Shibuya încă amintesc de faimosul Akita.

2023_06_FreeDelivery_1000x160_RO

Akita are nevoie de un stăpân cu experiență, care are cunoștințe despre câini și despre dresajul acestora și care are timpul și dorința de a se implica serios și intens în creșterea acestui patruped. O educație consistentă de când e mic, precum și socializarea extensivă sunt esențiale pentru a conviețui în armonie cu un Akita.

Dar probabil nici așa nu vei reuși să faci câinele să fie bucuros când se întâlnește cu alți patrupezi – un Akita este și va rămâne un singuratic, pentru care compania familiei sale este mai mult decât suficientă. Dacă visul tău este să ai un câine, pe care să îl poți lua cu tine oriunde, căruia să îi placă agitația din jur și cu care să alergi pe câmp, nu îți recomandăm această rasă.

Însă odată ce ajungi să cunoști caracteristicile sale și să apreciezi mândria și independența sa, vei găsi un partener loial și de neclintit în Akita, de care nu vei vrea să te desparți prea curând.

O îngrijire potrivită a patrupedului tău contribuie la sănătatea sa. În principiu blana aspră și relativ scurtă a unui Akita are un mecanism propriu excelent de curățare, motiv pentru care nu are cerințe mari în ceea ce privește îngrijirea blănii.

Însă acesta nu este cazul în perioadele în care își schimbă blana (de două ori pe an). Va trebui să îl periezi zilnic în această perioadă pentru a îndepărta firele vechi, căzute de blană.

La prima vedere, Akita poate părea un câine nepretențios: îi plac plimbările liniștite, lungi și nu are nevoie de noi provocări fizice și mentale în fiecare zi, ca și alte rase de câini. Dacă nu ar fi vorba de caracterul său destul de încăpățânat, care cere multe cunoștințe, răbdare și empatie de la oameni în relațiile de zi cu zi.

Nu îi place să se supună

Nici măcar cel mai bun dresor de câini nu va reuși să facă un Akita Inu să execute comenzi fără logică. Acest câine serios și demn nu are timp de jocuri prostești sau de trucuri sportive. De aceea Akita sunt întâlniți foarte rar la sporturile canine, deși ei sunt niște atleți excelenți care – atunci când consideră că are rost să facă exercițiul – pot obține rezultate foarte bune. Din punct de vedere sportiv, precum și educațional, succesul depinde mult de puterea de motivație a stăpânului. Factorul decisiv este ca omul să convingă patrupedul că este în avantajul său să asculte de el.

Deși Akita Inu sunt înmulțiți în mod special pentru a fi sănătoși, câțiva reprezentanți ai acestei rase se luptă cu boli ereditare și alte susceptibilități. Printre acestea se numără boli ale pielii și ale părului (de exemplu, sebadenita), tulburări autoimune, atrofie progresivă a retinei, epilepsie, tulburări tiroidiene și, nu în ultimul rând, displazia de șold (HD), care este foarte răspândită la rasele de câini de talie mare.

Cu toate acestea, în cadrul unei creșteri responsabile, animalele de reproducție sunt testate pentru toate bolile tipice ale rasei, pentru a reduce pe cât posibil riscul de îmbolnăvire.

În țara sa de origine, Japonia, Akita era cunoscut cu mult înaintea lui Hachikō.

Reprezentări ale câinilor pe oale de lut sau clopote de bronz confirmă aproape 5000 de ani de istorie ai acestui tip de câini. Analiza geneticii moleculare a dovedit între timp că Akita, împreună cu Shiba, Chow-Chow și Shar-Pei fac parte din cele mai apropiate rude ale lupului din punct de vedere genetic, fiind astfel printre cele mai vechi rase de câini din Asia. Deși există multe ipoteze diferite despre descendența exactă a rasei naționale japoneze, un lucru e sigur: primii câini de rasă au fost descoperiți în regiunea japoneză Akita și de atunci au reușit să cucerească nu doar inimile întregii Japonii, ci și cele ale continentului european și ale celui american.

Akita Inu Japonez și Akita American

Exportul acestui câine din Japonia, care a fost declarat monument național în 1931, a fost interzis până în 1945. Rasa a fost puternic afectată după Al Doilea Război Mondial și avea un aspect și un caracter foarte diferit. S-au dezvoltat două linii ale rasei din aceste tipuri diferite de Akita: Akita Japonez, care este descris aici, și „Akita American”, care a fost exportat după război odată cu armata americană și a fost înmulțit în continuare în SUA. În Japonia crescătorii s-au concentrat pe reconstruirea rasei originare, motiv pentru care au încrucișat câinii cu așa numiții „Matagi Akita”. Ambele rase – atât rasa japoneză originară, relativ mai mică, cât și cea americană mai mare și de culoare închisă – sunt recunoscute astăzi ca rase independente de către FCI.

Un altfel de scop

Inițial Akita a fost folosit pentru a vâna urși, mistreți și păsări sălbatice. Dar acest curajos și puternic câine de rasă a fost folosit, de asemenea, drept câine de pază și câine utilitar. În secolul al 19-lea Akita și-a făcut apariția și la oribilele, dar în același timp cunoscutele lupte cu câini, care au fost interzise ulterior în Japonia în 1908. Pentru a face câinii de luptă mai mari și mai puternici, ei au fost încrucișați cu Tosa și Mastiff. Fiind întâlnit astăzi în mare parte ca un câine de familie, Akita și-a pierdut aceste funcții inițiale de câine utilitar. În orice caz, instinctul protector, forța sau instinctul de vânătoare pot fi încă observate  în reprezentanții rasei din ziua de astăzi. O activitate fizică și mentală semnificativă, dar și o educație consistentă sunt condiții necesare pentru ca un Akita să poată fi considerat un câine de familie.

O condiție prealabilă pentru o viață lungă a câinelui nu este doar achiziționarea unui cățeluș sănătos din toate punctele de vedere, ci și o alimentație adecvată speciei. Atunci când alegi hrana – la fel ca atunci când cumperi un cățeluș – nu prețul, ci calitatea ar trebui să fie decisivă.

Totuși, acest lucru nu înseamnă că cea mai scumpă hrană este automat cea mai bună. Indiferent de preț, ar trebui să te uiți cu atenție la ingrediente. Este important ca hrana să fie echilibrată și să ofere câinelui toți nutrienții esențiali în proporțiile potrivite.

Descoperă selecția noastră de hrană pentru câini: Cu siguranță vei găsi în magazinul online zooplus hrana uscată și hrana umedă potrivită pentru pufosul tău.

Este Akita pretențios la mâncare?

Akita au reputația de a fi pretențioși cu mâncarea. Uneori poate dura ceva timp până când vei găsi o hrană care nu numai că este sănătoasă, dar are și un gust plăcut pentru prietenul tău cu patru picioare.

Cu toate acestea, evită să schimbi tipul de hrană prea rapid. În schimb, dă-i câinelui  șansa de a se obișnui cu gustul și timpul necesar pentru a digera corect mâncarea. Schimbările prea frecvente de hrană sunt adesea foarte stresante pentru organism și pot duce la diaree sau  la constipație. Prin urmare, ar trebui să obișnuiești, întotdeauna, câinele treptat cu un nou tip de hrană –  lucru care poate dura chiar și o săptămână.

Ce hrană este cea potrivită pentru Akita?

Akita sunt predispuși la probleme de piele, cum ar fi erupțiile alergice. Prin urmare, este mai bine să eviți carnea de porc și hrana cu un conținut ridicat de soia. Recomandăm carne de vită, miel, vânat sau struț. Modul de hrănire depinde de tine și de preferințele câinelui.

De asemenea, prea multe recompense și gustări strică. Evită snacks-urile între mese, astfel încât câinele să își poată menține greutatea ideală. Două porții de hrană pe zi sunt complet suficiente pentru un Akita. Cel mai bine este să cântărești porțiile pentru fiecare zi.

Vezi cum să calculezi cantitatea de hrană necesară pentru câini.

Înmulțirea țintită a rasei originare

Japonezii au recunoscut demult importanța acestui câine mândru pentru țara lor și au promovat înmulțirea specifică a rasei naționale încă de la începutul secolului 20.

Așa că nu e de mirare că au respins linii diferite, care au fost dezvoltate de-a lungul anilor prin încrucișare (de exemplu cu Ciobănescul German). Din punctul de vedere al chinologilor japonezi, acest lucru a dus mai degrabă la o împărțire decât la îmbogățirea rasei.

Atfel, au început să se bazeze mai mult pe rasa originală în eforturile lor de a o înmulți – înaltă, cu un cap tipic unui Spitz, relativ mai îngust și cu un spate mai scurt decât Akita American. Încrucișarea cu câinele japonez de vânătoare Kishu Inu, cu câini japonezi de sanie, cu Chow Chow și, în mod special cu Matagi Ataki, i-a ajutat să își atingă acest scop.

Trei pui de akita inu unul langa altul, urmariti din fundal de un altul

Câinii de rasă sănătoși și puternici sunt prioritatea crescătorilor

Prezervarea rasei originare, pure este una din prioritățile crescătorilor din ziua de astăzi – nu doar în Japonia, ci și în multe țări europene. Lucrând în strânsă legătură cu oameni de știință și cercetători, ei încearcă să conserve caracteristicile câinilor Akita originari, evitând defectele genetice sau trăsăturile nedorite de caracter ale animalelor.

Poți obține câini de rasă sănătoși și sociabili doar prin reguli stricte de înmulțire și multă dedicație din partea crescătorilor. Animalele înmulțite excesiv și cu tendința de a se îmbolnăvi nu sunt acceptate și sunt excluse din procesul de înmulțire în mod consistent.

Achiziție: De ce au nevoie puii de documente?

Dacă decizi să iei un Akita Inu ca nou membru al familiei, cumpără-l doar de la crescători de încredere, care sunt afiliați cu un club sau o asociație pentru Akita și înmulțesc animalele conform regulilor FCI.

Doar așa poți fii sigur că sunt îndeplinite toate regulile și cerințele rasei și că vei primi un câine sănătos și echilibrat, care îți va aduce bucurii timp de mulți ani. Dacă stai departe de cățeii „drăguți” din comerț și de la crescătorii care o fac doar pentru profit, nu vei face o favoare doar întregii rase Akita, ci și ție.

Tot ce trebuie să știi despre Akita Inu pe scurt:

Akita Inu este o rasă de câine originară din Japonia, cunoscută pentru devotamentul și loialitatea față de proprietar. Este un câine puternic și musculos.
Înălțimea la greabăn: Masculi: 65-70cm, Femele: 60-65cm
Greutate: Masculi: 50-70 kg, Femele: 35-50 kg
Speranța de viață: 10-12 ani
Preț: Aproximativ 1000-1500 de euro
Personalitate: Devotat, loial, independent, puternic, curajos și jucăuș
Blana: Strat superior aspru și dur și strat inferior moale și des
Hrănire: Hrană uscată de 2-3 ori pe zi
Culorile blănii: Alb, Crem, Roșu, Negru, Gri
Efort de dresaj: Mediu
Îngrijirea blănii: Periaj regulat pentru a evita mătuirea blănii, poate fi necesară îngrijirea profesională o dată pe an
Nevoie de mișcare: Cel puțin o oră pe zi
Țara origine: Japonia
Potrivit pentru: Companie, pază, sporturi și activități tip Agility pentru câini
Atașament față de stăpân: Foarte atașat
Nevoia de atenție: Necesită un anumit nivel de interacțiune
Abilitate de învățare: Bună
Compatibilitate cu alte animale: Depinde de cum a fost socializat
Compatibilitate cu copiii: Bună, dar este important ca ambele părți să fie educate în a interacționa una cu cealaltă
Climat tolerat: Se descurcă ok în zonele calde, dar are nevoie de un loc răcoros pentru odihnă. Excelent în condiții de frig.
Perioada de călduri: Durează în medie undeva la 9 zile
Articole similare
Cele mai utile articole
10 min

Labrador Retriever

Ușor de dresat, prietenos cu oamenii și puternic: Câinii din rasa Labrador Retriever sunt de talie medie. Labradorul este considerat câinele de familie ideal, dar, în același timp, este un animal care are nevoie de multă stimulare fizică și mentală.
8 min

Beagle

Picioarele scurte ale unui câine Beagle te pot induce în eroare – acesta te va ține mereu în mișcare și este întotdeauna plin de surprize. Câinii din rasa Beagle sunt prietenoși, activi, neînfricați și foarte inteligenți.
8 min

Pomeranian

Acești micuți nu impresionează prin mărimea lor, ci prin cât de prietenoși, încrezători și plin de energie sunt. Nu e de mirare că tot mai mulți patrupezi din această rasă tip Spitz cuceresc inimile și casele multor iubitori de câini.