Persană

Blănoasa Persană este una dintre cele mai cunoscute pisici din lume. Nici nu e de mirare, pentru că Persana cunoscută și ca „Gorbe-ye irāni“ (în română „pisica iraniană”) este una dintre cele mai vechi rase de pisici. Asta în ciuda faptului că Persana pe care o știm noi astăzi, în niciun caz nu provine din Orient!

Aspect

Blana lungă, fină cu un substrat bogat este una dintre trăsăturile specifice pisicii Persane. Nu orice pisică cu blană lungă este o Persană. Persanele trebuie să aibă mult mai mult decât blana lungă pentru a respecta standardul rasei!

Aspectul pisicii Persane este definit de trei asociații diferite de crescători, care au priorități diferite în ceea ce privește trăsăturile felinei. În general o pisică Persană trebuie să fie de talie medie spre mare. Masculii cântăresc până la 7 kg, iar femelele până la 6 kg. Corpul este susținut de picioare joase, puternice. Se caută pisici cu smocuri de păr între degetele lăbuțelor rotunde. Pe lângă blana lungă, și fața Persanei este tipică rasei.

Craniul rotund și lat are urechi rotunde, de preferat cu smocuri de păr, și un nas foarte scurt. Stopul nasului trebuie să se termine între ochi. Acest așa numit „stop” nu trebuie să fie nici deasupra pleoapei superioare nici sub pleoapa inferioară. El îi dă Persanei un aspect foarte tipic, dar poate duce la anumite limitări de sănătate. Acest lucru a dus la multe critici ale înmulțirii mai extreme a pisicilor Persane. De aceea există crescători care preferă standardul vechi al rasei cu un nas lung. Dar acesta nu mai corespunde cu standardul curent de înmulțire.

Culorile pisicii Persane

Pisica Persană poate avea aproape orice culoare. Animalele cu blana într-o singură culoare pot avea următoarele nuanțe:

• negru
• alb
• roșu
• albastru
• maro („ciocolatiu“)
• gri („liliachiu“)
• crem

Dar asta nu e tot. Persanele bicolore și tortoiseshell („broască țestoasă”) sunt la fel de îndrăgite ca Persanele exotice de culoare „smoke”. Deși majoritatea blănii este colorată, rădăcinile părului rămân albe argintii. Dacă doar vârfurile firelor de păr sunt colorate și majoritatea părului este gri argintiu, acest colorit se numește „shaded”.

Pisicile Persane, pisicile exotice cu păr scurt și cele Colourpoint au un standard comun rasei. Singurele diferențe sunt în lungimea, textura și culoarea blănii. Rasa „Exotic Shorthair” a fost recunoscută în 1933 de una din asociațiile europene pentru pisici. Ea este similară Persanei din punct de vedere al corpului și al caracterului, dar are o blană scurtă, ca de ursuleț de pluș. „Colourpoint”, numită și „Persană cu mască” sau „Himalayan” provine din încrucișarea pisicilor Siameze cu cele Persane. Animalele corespund standardului rasei pisicii Persane, dar au coloritul tip Point al pisicii Siameze. Orice culoare poate fi tip Point. Negru și roșu, precum și diluările acestora, albastru și crem, precum și ciocolatiu și cinnamon și diluările lor liliachiu și cafeniu sunt foarte des întâlnite.

Caracterul pisicii Persane

Pisicile Persane sunt considerate a fi niște animale foarte calme, fiind pisici de apartament perfecte datorită dorinței lor reduse de a fi libere. Pisicilor persane le place să stea în brațele stăpânilor lor și sunt niște animale destul de iubitoare.

Chiar dacă pisicile Persane sunt considerate foarte echilibrate, ele rămân niște prădători în suflet. Așa că nu uita să dai ocazia să exploreze, să se plimbe și să se joace chiar și celor mai liniștite și leneșe animale. E important ca locuința ta să aibă aceste posibilități, mai ales dacă pisica nu are acces la exterior. Astfel pisica va rămâne fericită și într-o stare mentală bună chiar și fără sesiunile extinse de acrobații!

Întreținerea pisicii Persane

Orice casă cu pisici ar trebui să aibă un ansamblu de cățărat. Ascuțirea ghearelor face parte din comportamentul fiecărei pisici, chiar dacă felina ta nu participă la sesiuni aventuroase de cățărat. Blănoasele trebuie să își poată ascuți ghearele pentru a elimina părțile moarte ale ghearelor. Ele își marchează teritoriul prin zgârieturi și nu vor răspândi nici un miros prin glandele de pe lăbuțe. Fără un ansamblu de cățărat, un stâlp sau măcar o planșă de zgâriat chiar și cea mai răbdătoare pisică va apela la colțurile camerei și la mobilă. Dar un ansamblu de cățărat nu este doar pentru zgâriat.  Îi oferă pisicii posibilități de cățărare și o platformă de observare perfectă. Felinelor calme le place în mod special să privească lumea de sus!

Paturile pentru pervaz în fața unei ferestre pot fi de asemenea folosite pentru acest scop. Pisica cu siguranță se va bucura dacă îi dai ocazia să alerge într-o curte sau un balcon îngrădit.

Sănătate

Pisica Persană și problema înmulțirii prin tortură

Frecvent se pune problema dacă înmulțirea Persanelor este considerată „înmulțire prin tortură” sau nu. Conform legii este interzis să înmulțești vertebrate sau să le modifici prin măsuri biotehnologice sau de inginerie genetică dacă e posibil ca puii, animalele modificate biotehnologic sau genetic  sau puii acestora să aibă părți ale corpului sau organe lipsă sau dacă ar putea fi deformate, rezultând dureri, suferințe sau afecțiuni de pe urma acestor procese.

De asemenea este interzis să înmulțești vertebrate dacă e posibil ca probleme ereditare de comportament asociate cu suferința să fie transmise la pui. În 1999, mai mulți experți în domeniu au abordat problema în detaliu. Raportul emis de către aceștia discută formele individuale de înmulțire la câini, pisici, iepuri și păsări și efectele lor asupra sănătății animalelor. Pune accent pe surditatea cauzată de înmulțirea animalelor albe și a celor cu urechi tăiate, de exemplu. Se menționează brahicefalia („brachis” = scurt și „cephalus” = cap) cunoscută la Persane. Aceasta reprezintă o deviere a formei capului datorată nasului scurt. Chiar dacă ar fi să punem sănătatea pe primul loc, nu există încă interdicții clare privind această problemă în Europa.

Boli tipice rasei

Datorită crescătorilor dedicați, care pun sănătatea puilor în prim plan, înmulțirea Persanelor s-a îndepărtat de imaginea înmulțirii în masă din anii 70. În ciuda istoricului problematic, pisicile Persane sunt destul de sănătoase dacă sunt îngrijite, primesc un regim sănătos și sunt întreținute adecvat. În orice caz, rasa are tendința de a face boala polichistică renală și atrofie retinală progresivă, o deformare a retinei care duce la orbire completă. Persanele pot fi afectate și de cardiomiopatie hipertrofică (HCM), care apare la multe rase de pisici.

Toate aceste boli sunt ereditare și demonstrează importanța selecției cu grijă a exemplarelor pentru împerechere. Crescătorii profesioniști își testează animalele și puii acestora pentru boli ereditare din timp și regulat. De asemenea, exclud animalele nesănătoase de la împerechere. Acest lucru este extrem de important în cazul chisturilor renale. Simptomele apar abia mai târziu în viață, iar până atunci multe animale au transmis deja gena dominantă către puii lor. Din fericire, boala poate fi detectată printr-o ecografie începând cu a zecea săptămână de viață. Crescătorii responsabili pot exclude astfel animalele bolnave de la împerechere din timp, prevenind nașterea unor pui bolnavi. Pentru că o pisică cu chisturi le va transmite mereu puilor boala! Ecografia la inimă este metoda de a diagnostica HCM. Din păcate această boală este incurabilă. Însă prin diagnosticarea din timp și tratamentele potrivite, pisicile afectate pot avea o viață lungă și frumoasă.

Creșterea pisicilor Persane

Înmulțirea pisicilor ar trebui examinată regulat de un veterinar pentru a exclude bolile ereditare și transmiterea lor către pui! Dacă cumperi o pisică de la un crescător, insistă să primești analizele corespunzătoare ale părinților. Încearcă să eviți crescătorii neprofesioniști, care oferă „pisici de rasă fără acte” la prețuri reduse. În general, ei nu prea pun importanță pe sănătatea, îngrijirea și nutriția animalelor. Acest lucru te poate costa mulți bani ulterior, dacă pisica suferă de diverse boli ereditare.

Crescătorul ales ar trebui prin urmare să fie membru al unui club de crescători care controlează regulat îngrijirea pisicilor. Pe lângă asta, el ar trebui să împerecheze cu grijă pisicile, încercând să excludă bolile genetice. Bineînțeles că aceste lucruri au un preț. O Persană poate ajunge la un preț destul de ridicat, dar prin acest preț nu cumperi doar pisica, ci și dedicația și cunoștințele crescătorului. Investești în timpul de care are nevoie pisica pentru a se dezvolta și a învăța tot ce e important până să se mute în noua casă la vârsta de minim 12 săptămâni.

Îngrijirea și nutriția Persanei

Chiar dacă blana pufoasă a Persanei este atrăgătoare pentru mulți iubitori de pisici, nu uita un lucru. Pisicile cu păr lung sunt greu de întreținut! Pentru a evita încâlcirea părului, ar fi ideal să periezi pisica zilnic. Odată ce blana este încâlcită nu te poate ajuta decât veterinarul. Dar nu-ți face griji, părul tuns în caz de urgențe va crește la loc rapid! Persanele lasă mult păr în perioada în care își schimbă blana, chiar dacă le piepteni și periezi regulat. Pasta de malț și iarba-mâței pot ajuta la eliminarea naturală a părului înghițit și previn blocajele!

Citește și: Despre părul de pisică: cum să îngrijești corect blana pisicii

Persanele au nevoie deseori de un pic de ajutor la curățarea ochilor și a zonei nasului. O cârpă umedă este suficientă de obicei. Ceaiul de mușețel sau alte substanțe similare pot irita zona ochilor. Fața plată a unor pisici Persane este asociată cu un mod special de hrănire. Unele pisici Persane mănâncă în mare parte cu limba. Mâncarea moale este mai ușor de mâncat pentru ele decât bucățile mari de carne.

În rest, trebuie să ții cont de un singur lucru atunci când alegi hrana potrivită pentru Persana ta. Cu cât mai înaltă este calitatea, cu atât mai bine. Pisicile au nevoie de multe proteine, deci carnea trebuie să fie componenta principală din mâncare. Hrana umedă are un conținut mai ridicat de umiditate decât cea uscată. Pisicile sunt „animale deșertice” de felul lor. Ele nu simt nevoia să meargă prea des la bolul de apă, motiv pentru care beau puțină apă. Ele absorb majoritatea lichidelor prin mâncarea lor.

Istoric

Până în ziua de azi, mulți cred că pisica Persană provine din pisicile cu păr lung din Orient. Pisicile cu păr lung au fost aduse în Europa pentru prima dată în secolul al 17-lea. Se spune că aceste pisici au pus bazele înmulțirii pisicilor Persane. Însă Persanele originare nu au multe în comun cu pisicile de rasă de astăzi. În cele din urmă, cercetătorii au descoperit că strămoșii Persanelor își au originile în Rusia. O analiză genetică a genomului pisicii Persane arată că aceasta provine din pisicile domestice cu păr lung din Rusia. Chiar mai mult, nu există nici o legătură cu linia asiatică.

Denumirea de „Persană” a apărut abia la începutul secolului 20 odată cu înființarea primului club pentru crescători. Până atunci se folosea în mare parte termenul „pisică Angora” pentru pisicile cu păr lung. De atunci, standardul de înmulțire al Persanei de azi s-a schimbat de mai multe ori. De-a lungul timpului s-a pus tot mai mult accent pe o frunte rotundă și un craniu scurt. Pe lângă asta, blana a devenit tot mai luxurioasă și cu un aspect mai pronunțat de pluș datorită substratului bogat.

Odată cu creșterea în popularitate a pisicii Persane a avut loc și înmulțirea în masă, mai ales în SUA. Pisicile erau împerecheate indiferent de problemele de sănătate. Printre trăsăturile cerute, se număra nasul scurt cu ochi apoși, de unde tendințele rasei de a dezvolta inflamații ale nasului și ale gâtului. Acestea aveau și probleme cu ingerarea mâncării și respirația. Toate aceste lucruri au făcut ca pisica Persană să fie cunoscută pentru „înmulțirea prin tortură”.

Pisica Persană nu este una dintre cele mai populare rase de pisici din Europa fără motiv. Cu ajutorul unui crescător responsabil, un pic de atenție și un regim sănătos vei ajunge să te distrezi foarte mult cu aceste blănoase iubitoare. Îți dorim toate cele bune ție și Persanei tale!