Astmul la pisici 

Cât de periculos este astmul la pisici?

Astmul la pisici (astmul felin) apare destul de frecvent. Toate categoriile de vârstă și toate rasele de pisici pot suferi de această boală. Siamezele sunt afectate totuși deosebit de frecvent de această boală.

Orice formă de astm la pisici poate fi, în anumite cazuri, mortală. De exemplu, crizele deosebit de severe sau șocurile anafilactice pot fi periculoase pentru pisică.

Cum apare astmul la pisici?

Alergiile pot apărea la pisici în orice moment, spontan, la fel ca la oameni. În special acarienii, polenul sau chiar nisipul pentru pisici parfumat provoacă frecvent, în contextul astmului felin, o alergie de tip imediat (tip 1).

După primul contact cu așa-numitul alergen, sistemul imunitar formează proteine de protecție specifice (anticorpi). Acești anticorpi se leagă la rândul lor de anumite celule imunitare (granulocite bazofile și mastocite). Acest proces se numește sensibilizare.

Îngustarea bronhiilor

Dacă pisica intră din nou în contact cu alergenul, acesta se leagă de anticorpi în câteva secunde până la câteva minute. Ulterior, granulocitele bazofile sau mastocitele eliberează în cantități mari mediatori inflamatori precum histamina. Aceștia provoacă apoi îngustarea bronhiilor, caracteristică astmului.

Pe de o parte, mușchii din peretele bronhiilor se contractă, iar pe de altă parte se formează o mucozitate vâscoasă. În timp, mușchii bronhiilor devin din ce în ce mai groși, iar celulele mucoasei se dezvoltă. În plus, organismul depozitează țesut conjunctiv (fibroză). Lipsa elasticității îngustează și mai mult bronhiile.

Simptome: cum se manifestă astmul la pisici?

Astmul bronșic felin apare în câteva secunde până la câteva minute. Cât de frecvent prezintă pisica simptome alergice depinde însă de frecvența contactului cu alergenul. Dacă alergenul se află zilnic în mediul imediat apropiat al pisicii, astmul tinde să apară mai degrabă cronic decât acut.

De obicei, astmul se manifestă la pisicile afectate prin următoarele simptome:

• tuse uscată și, eventual, dificultăți de respirație (respirație pe gură) și învinețirea mucoaselor
• slăbiciune crescută și lipsa chefului de mișcare
• înroșirea, inflamarea și, câteodată, apariția urticariei pe piele și pe mucoase
• mâncărime crescută
• În funcție de gravitatea reacției alergice, astmul poate provoca un șoc anafilactic mortal.

Când ar trebui să merg la veterinar?

Dacă observi semne de reacție alergică la pisica ta, îți recomandăm să duci pisica la un control la veterinar.

În cazuri deosebit de grave, cu dificultăți de respirație și respirație pe gura, ar trebui să consulți imediat un veterinar. Acesta poate ameliora semnificativ situația de viață și de moarte în câteva minute prin administrarea de oxigen și medicamente bronhodilatatoare.

© roxana.dorobantu/stock.adobe.com

Diagnosticare: ce investigații efectuează veterinarul?

Diagnosticul astmului bronșic felin se stabilește pe baza anamnezei (discuția cu părintele animăluțului) și a examenului clinic general. De obicei, acesta constă în principal într-un examen detaliat al căilor respiratorii.

Examinarea mucoaselor (de exemplu, în gură) ajută, de asemenea, la stabilirea diagnosticului, deoarece colorarea albastră poate indica lipsa oxigenului.

Analize de sânge și investigații pulmonare

O analiză de sânge oferă informații despre numărul așa-numitelor granulocite eozinofile. Dacă aceste celule imunitare cresc în sânge, poate fi semnul unei alergii sau al unei infecții cu paraziți. Aceasta poate fi exclusă ulterior prin coprocultură.

Pentru evaluarea structurală a plămânilor și a țesuturilor adiacente, este utilă și o radiografie. Prin efectuarea unui lavaj bronhoalveolar, adică a unei încercări de curățare a plămânilor, se poate realiza și un examen citologic. Și în acest caz, o creștere a granulocitelor eozinofile indică astm la pisici.

Determinarea alergenului este dificilă

Din păcate, identificarea alergenului cauzal este adesea dificilă, motiv pentru care cauza astmului felin nu este descoperită frecvent. Este așadar util să elimini din mediul apropiat al pisicii alergenii potențiali, cum ar fi așternutul parfumat pentru litieră sau fumul de țigară. Dacă situația se ameliorează, poți presupune că acesta este alergenul declanșator.

Tratament: cum trebuie procedat dacă pisica are astm?

Tratamentul astmului la pisici se realizează fie ca terapie de urgență acută, fie ca tratament pentru astmul cronic la pisici:

• Terapia de urgență: reacțiile alergice acute și grave necesită intervenții rapide. Acestea includ, de exemplu, administrarea de oxigen și medicamente bronhodilatatoare. Fiind o situație de viață și de moarte, pisica trebuie să rămână sub supraveghere veterinară.
• Astmul cronic la pisici: pentru a suprima sistemul imunitar și, astfel, a preveni reacțiile exagerate, veterinarul poate prescrie, după caz, imunosupresoare (de exemplu, prednisolon) sub formă de tablete sau spray-uri pentru inhalare. În plus, ar trebui să elimini cât mai mult posibil alergenii din locuință.

Prognostic: care sunt șansele de vindecare?

Prognosticul astmului la pisici nu poate fi generalizat. Există multe pisici care prezintă pe tot parcursul vieții doar simptome alergice ușoare. Alte feline, însă, sunt predispuse la șocuri anafilactice. Acestea din urmă pot fi periculoase pentru viață dacă nu sunt recunoscute și tratate la timp.

Totuși, administrarea regulată corectă a medicamentelor sau eliminarea alergenilor din mediul pisicii îmbunătățește semnificativ prognosticul.

Poate fi evitat astmul la pisici?

Alergiile și, implicit, astmul pot apărea spontan și nu pot fi prevenite întotdeauna. Dacă însă știi deja la ce antigen este alergică pisica, elimină-l pe cât posibil din mediul acesteia.

Încearcă și să eviți fumatul în apropierea pisicii. Folosește așternut pentru litieră neparfumat și menține locuința cât mai curată de praf.

În magazinul online zooplus vei găsi o gamă largă de așternut igienic pentru pisici!