Ciobănesc Belgian (Malinois) 

Un blănos plin de energie

La fel de importantă ca iubirea și consistența este dorința de a te implica în activități sportive și mentale cu câinele. Nevoia mare de a face mișcare și de a avea activitate a acestui Ciobănesc Belgian trebuie luate neapărat în considerare. Dacă neglijezi acest lucru, câinele va dezvolta comportamente nedorite și va avea tendința să fie excesiv de agresiv.

Cum să-ți ții câinele ocupat

Pe lângă antrenamentele ca și câine utilitar pentru poliție, autoritățile vamale sau serviciile de salvare, sporturile canine sunt o metodă bună pentru a compensa pentru aceste lucruri.

Jucăușul și agilul patruped este entuziasmat pentru aproape orice sport. Datorită abilității sale de a sări sus, a vitezei sale mari și a talentelor extraordinare de a se cățăra, el se descurcă extrem de bine, mai ales la Agility.

Plimbările în jurul blocului nu sunt în nici un caz suficiente pentru acești blănoși plini de energie. Reprezentanții rasei, care sunt ținuți drept câini de familie pe de altă parte, au nevoie de o alternativă potrivită.

Diferitele variante ale acestui patruped nu mai pot fi încrucișate una cu cealaltă încă de la standardizarea rasei. Prin urmare crescătorii se concentrează doar pe un tip.

Însă acest aspect are și o parte pozitivă, pentru că datorită răspândirii sale reduse, Ciobănescul Belgian este o rasă foarte sănătoasă și nu trebuie să îți fie frică de prea multe boli specifice rasei.

Aproape nu există dispoziții pentru boli specifice rasei

Deși au fost descrise ocazional susceptibilități la epilepsie sau displazie de cot, teribila displazie de șold, care se întâlnește aproape la toți câinii de această mărime, este extrem de rară la acești câini.

Cu toate acestea, Ciobănescul Belgian poate dezvolta anumite boli și ar trebui să urmărești cu atenție patrupedul pentru a recunoaște schimbările de comportament și de aspect din timp. Acestea pot fi semne ale unor boli, care să necesite tratament din partea veterinarului.

Cât trăiește un Malinois?

Speranța sa de viață este în medie între zece și 14 ani.

Un regim bun și echilibrat este la fel de important pentru sănătatea animalului tău. Dar ce mâncare de câine este cea mai potrivită pentru Ciobănescul Belgian? Din păcate nu există un răspuns generalist pentru toți câinii de această rasă.

Deși au cam același tip de corp, nevoile lor de energie pot varia mult în funcție de vârstă, greutate și nivel de activitate. Așa că nu uita să ții cont de circumstanțele individuale ale câinelui tău atunci când alegi hrana potrivită. De exemplu, un câine tânăr are nevoie de un tip de hrană diferită față de un câine bătrân și un câine utilitar activ are nevoie de altfel de mâncare decât un câine de familie.

Exemplu: rație de hrană pentru un câine adult

Indiferent de aceste criterii individuale, pe care ar trebui să le iei în considerare, regula principală pentru un câine adult este ca mâncarea să conțină între 70 și 80% carne.

Carnea este sursa principală de proteine pentru o dezvoltare sănătoasă. Pentru a preveni alergiile, poți alerge cărnuri mai exotice, cum ar fi carnea de struț, cangur sau bivol de apă. O altă componentă importantă a mâncării o reprezintă legumele și fructele, care îi oferă patrupedului vitamine și nutrienți importanți. Însă evită fructele prea dulci și carbohidrații în exces, precum și cerealele. Zahărul sau alte tipuri de îndulcitori nu au ce căuta în bolul câinelui.

Nici mâncarea condimentată sau alte resturi de mâncare de la tine nu sunt potrivite pentru el. Dacă vrei să faci un Ciobănesc fericit, dă-i o gustare specială sau, chiar mai bine, scoate-l în natură și lasă-l să își consume energia.

Viteza și agilitatea au caracterizat strămoșii Ciobăneștilor Belgieni, care inițial au fost ținuți exclusiv ca și câini utilitari pentru ciobani și fermieri.

Până la finalul secolului al 19-lea exista un număr mare de câini de turmă și de cireadă în Belgia, care se împerecheau „în sălbăticie” unul cu altul, în ciuda aspectelor diferite ale acestora – înmulțirea era axată doar pe abilitatea lor de a munci.

Abia în 1891, Clubul pentru Ciobănești Belgieni, recent înființat, a oprit aceste condiții „haotice”. Primul standard a împărțit câinii belgieni de turmă în trei tipuri diferite în funcție de blana lor: păr sârmos, păr scurt și păr lung.

Istorie tulbure

În decursul istoricului Ciobănescului Belgian au existat mereu dispute între crescători privind culorile și varietățile permise. Variațiile blănii au fost schimbate de multe ori în decursul ultimului secol, astăzi existând patru tipuri acceptate, fiecare numit după un loc din Belgia.

Însă, pe cât de controversat era aspectul blănii, pe atât de unanimi erau crescătorii de Ciobănești Belgieni în ceea ce privea caracterul, morfologia și utilitatea câinilor. Prin urmare rasa și-a păstrat originile încă de la început în ceea ce privește caracterul și conformația.

Separarea de Hollandse Herdershond

Ciobănescul Belgian își împarte corpul și aspectul cu Hollandse Herdershond, care provine din Olanda. Deși vecinul olandez, care poate avea și culoarea brindle, nu este împărțit în mai multe categorii, ciobăneștii din cele două țări din Benelux sunt identici. Ambii provin din aproximativ aceeași zonă și au fost declarați ca fiind rase diferite doar după separarea Belgiei de Olanda.