Dalmațianul

Dalmatian adult poza de studio

Dalmațienii iubesc două lucruri mai presus de toate: familia și exercițiile fizice.

Dalmațianul este un câine de talie medie până la mare cu un colorit alb-negru greu de confundat, foarte activ, căruia îi plac provocările fizice și mentale.

Aspect: pete, de care te vei îndrăgosti

Semnul distinctiv al Dalmațianului este bineînțeles blana sa albă cu pete negre/maro. Aceasta este unică printre rasele de câini și este cauzată de o mutație genetică. Petele unice de culoare închisă, care într-un caz ideal sunt distribuite simetric pe întregul corp, sunt separate clar de blana scurtă, de culoare albă. Petele rotunde cu un diametru ideal de doi până la trei centimetri ar trebui să fie de culoare neagră sau maro închis.

Pete tipice

Dalmațienii se nasc complet albi inițial și prezintă primele pete tipice abia la vârsta de zece până la 14 zile. Toate petele ar trebui să se fi dezvoltat până la vârsta de 1 an.

Animalele, care se nasc cu pete negre mari și izolate, sunt considerate a fi contrare standardului rasei. Prin urmare, sunt excluse din procesul de împerechere.

Culoarea ochilor unui Dalmațian variază în funcție de culoarea petelor. Câinii cu pete negre ar trebui să aibă ochi maro închis, iar specimenele cu pete maro închis ar trebui să aibă ochi de culoarea chihlimbarului.

Pui de dalmațian
Dalmațienii sunt câini activi, dornici să facă mișcare și inteligenți.

O constituție atletică

Blana scurtă, moale și albă a Dalmațianului este foarte deasă, însă nu are un substrat adițional pentru a proteja patrupedul. Aceasta accentuează corpul său bine proporționat și atletic, oferindu-i un aspect foarte elegant. Corpul său subțire are un spate puternic cu o linie dreaptă și umeri mușchiuloși.

Gâtul este lung și puternic și, la fel ca și capul, nu are cute de piele. Urechile rotunde și atârnate în jos sunt poziționate sus pe craniul său relativ îngust și apropiate de cap. Coada are formă conică și este purtată ușor arcuită deasupra liniei spatelui.

Mărime și greutate

Având o înălțime a masculilor între 56 și 62 centimetri, Dalmațienii fac parte din rasele de talie medie spre mare. Femelele sunt un pic mai mici, între 54 și 60 centimetri, și mai ușoare.

În timp ce masculii cântăresc între 27 și 32 kilograme conform standardului rasei, greutatea ideală a unei femele adulte ar trebui să fie între 24 și 29 kilograme.

Caracteristici

Două lucruri sunt importante în cazul acestui remarcabil câine de rasă: în primul rând să fie apropiat de familia sa și în al doilea rând să facă suficientă mișcare.

Acești câini activi și sportivi sunt adevărați atleți de performanță. Le place foarte mult să alerge pe lângă bicicletă timp de ore întregi sau să însoțească stăpânul atunci când merge la alergat. Dar și înotul, aportatul, joaca sau plimbările lungi în pădure sau pe câmp, unde câinele să se poată mișca liber, sunt activități posibile – pe lângă numeroase sporturi canine.

Acest blănos energic și plin de energie vrea să fie stimulat atât mental, cât și fizic și este foarte entuziasmat să învețe și cele mai mici trucuri.

Câine dalmațian adult pe câmp
Blana scurtă și moale accentuează fizicul atletic al Dalmațianului.

Caracter: un câine plin de viață

Dalmațienilor le place să aibă companie – fie că e vorba de familie sau de alte animale. Ei preferă să meargă peste tot cu tine și sunt considerați a fi niște tovarăși foarte adaptabili și plăcuți – cu condiția să aibă suficientă activitate fizică și mentală.

Ei sunt foarte sensibili și preferă să se retragă atunci când este tensiune în familie. Felul în care au fost crescuți scoate în evidență caracterul iubitor al acestor câini. Prin urmare ei reacționează mai bine la laude și la încurajări pozitive decât la strictețe excesivă.

Încrezătorul Dalmațian devine încăpățânat și va acționa independent dacă se pune prea multă presiune pe el. Lucru care s-ar putea să nu fie pe placul stăpânului său.

Un caracter prietenos și temperamental

Dacă se află pe mâini bune și cu un pic de consistență și iubire, Dalmațianul ajunge să fie un câine prietenos și deschis față de familie. El anunță prezența vizitatorilor imediat, dar acest câine pașnic și iubitor nu va fi niciodată agresiv sau fricos.

El este foarte răbdător și jucăuș față de copii – dar în nici un caz nu vrea să fie abuzat ca o „jucărie”.

Creștere și sănătate

Calea către faimă a adus dezavantaje pentru majoritatea raselor. Prin creșterea numărului de crescători, care se bazează în mare parte pe profit, caracteristicile importante, cum ar fi sănătatea și un caracter stabil, sunt date la o parte.

Așa că a fost o surpriză plăcută să vedem că faima Dalmațianului nu a avut același rezultat. La urma urmelor e nevoie de multă grijă și de un simț bun de responsabilitate pentru a înmulți această rasă specială de câini. Mai ales pentru că Dalmațianul trebuie să se lupte cu unele boli tipice rasei.

Surditate

În comparație cu alte rase, Dalmațienii au un număr peste mediu de pui născuți surzi. Oamenii de știință au descoperit demult că surditatea la câini se află în legătură strânsă cu blana albă. Prin urmare apariția surdității nu are loc doar la Dalmațieni, ci și la alte rase cu blana albă. În ciuda acestei descoperiri, nu a putut fi conceput încă un test genetic pentru predispoziția la surditate.

Motivul este faptul că sunt implicate mai multe gene în genomul complex al surdității. Așadar câinii surzi pot avea părinți complet sănătoși din punct de vedere fizic, în timp ce doi părinți sănătoși pot avea pui surzi.

Pentru a exclude posibilitatea surdității la cățel, roagă crescătorul să îți arate rezultatele testului de auz atunci când cumperi un pui.

Sindromul Dalmațianului

O altă problemă de sănătate care afectează doar Dalmațienii este o deficiență a sistemului de transport al acidului uric, cauzată de un defect metabolic genetic.

Spre deosebire de alți câini, pietrele la rinichi se formează mult mai repede la Dalmațieni, motiv pentru care se vorbește despre sindromul Dalmațianului sau defectul Dalmațianului. Deși toți Dalmațienii de rasă au un nivel foarte ridicat de acid uric în urină, nu toate animalele fac pietre la rinichi.

Din păcate nici un crescător de Dalmațieni nu poate preveni sindromul Dalmațianului, dar tu, ca stăpân, poți reduce riscul de boală cu ajutorul nutriției.

Descoperă selecția zooplus de hrană pentru câini dedicată afecțiunilor renale!

Nutriția Dalmațianului

Se recomandă un regim scăzut în purine pentru Dalmațieni. Eliminând purinele poți reduce nivelul acidului uric din urină și astfel riscul de pietre la rinichi. Acestea se găsesc de exemplu în:

  • carnea de vită,
  • în organele interne,
  • în pește,
  • sau în drojdie.

Întrucât Dalmațienii sunt afectați deseori și de alergii, alegerea unei hrane speciale de regim s-a dovedit a fi o idee bună pentru mulți câini. Deși hrana disponibilă în comerț cu un conținut redus de proteine crude de 15% poate avea succes, o astfel de hrană pentru câini nu prea îndeplinește nevoile Dalmațianului.

În orice caz, discutarea unui plan detaliat de nutriție cu veterinarul sau chiar și cu crescătorul ar ajuta mult.

Multă apă

Indiferent că alegi hrană uscată, umedă sau proaspătă direct din bucătăria ta: e important ca Dalmațianul să bea multă apă și să aibă la dispoziție suficiente lichide.

Astfel câinii care au ocazia de a urina frecvent dezvoltă pietre la rinichi mult mai rar decât cei care „merg afară” o dată pe zi. Cel mai bine este să umpli bolul Dalmațianului doar o dată pe zi (de preferat după-masa).

Întreținere și îngrijire

Nu doar genele sănătoase, ci și un regim sănătos și o întreținere adecvată s-au dovedit a fi decisive pentru o viață lungă și sănătoasă de câine.

„Întreținere adecvată” înseamnă pentru un Dalmațian înainte de toate să aibă ocazia să facă multă mișcare și să aibă activitate. Alergatul prin grădină sau o plimbare scurtă nu sunt în nici un caz suficiente pentru acest câine sportiv și persistent. Stăpânii Dalmațianului trebuie să petreacă minim două ore, sau chiar mai bine, trei până la patru ore pe zi pe programul sportiv al câinelui.

Plimbările lungi în natură, înotul într-un râu sau un lac, alergatul, ciclismul sau călăritul sunt doar câteva din exemplele care pot să mențină Dalmațianul activ și fericit. Acest câine agil și dornic să învețe este la fel de entuziasmat despre sporturi canine, cum ar fi antrenamentul cu clickerul, Dog Dancing, Agility, Obedience sau jocurile de căutare.

Nu este un câine pentru persoanele leneșe

Se înțelege de la sine că un câine cu astfel de nevoi nu este potrivit pentru persoanele, cărora le place să stea acasă. Un Dalmațian are nevoie de o familie activă, care să îi împărtășească dorința de a face mișcare.

Pe lângă plăcerea de a face sport împreună cu câinele sau de a merge în excursii în natură împreună, familia ar trebui să poată petrece mult timp cu patrupedul.

Persoanele, care lucrează toată ziua, nu sunt în nici un caz stăpâni potriviți pentru acest câine sportiv. Pe lângă asta, ar trebui să fii pregătit să integrezi câinele ca un membru al familiei cu drepturi depline.

Chiar dacă e cel mai mic în rang în „haita familiei”, acest patruped sociabil are nevoie de o relație apropiată cu stăpânii săi și de multă iubire și atenție. Statul singur sau chiar într-o cușcă nu sunt în nici un caz potrivite pentru un Dalmațian.

Puii de Dalmațieni se nasc albi. Petele tipice de pe blana lor încep să se dezvolte abia după două săptămâni.

Ușor de îngrijit

În contrast cu provocările fizice și mentale ale întreținerii unui Dalmațian, îngrijirea acestui câine este destul de simplă.

E suficient dacă periezi blana scurtă și moale ocazional și dacă o ștergi cu o cârpă umedă. Curăță blana zilnic cu o perie de cauciuc sau o mănușă doar în perioadele în care își schimbă părul (de două ori pe an).

Pe lângă periere, ochii, urechile, dinții și ghearele ar trebui verificate și curățate regulat. Cu cât mai des faci aceste „verificări” scurte și sesiuni de „grooming”, cu atât mai relaxat va fi câinele în timpul lor. Și cu atât mai mult timp vei avea pentru a face sport cu iubitul tău patruped!

Istoric

Originea Dalmațianului este necunoscută și în ziua de azi. Există numeroase teorii bazate pe speculații. Pe lângă regiunea Dalmația de pe coasta Croației, și Italia, Anglia, Turcia și nordul Indiei sunt în discuție ca posibile țări de origine.

Ilustrațiile de pe muralele grecești și de pe mormintele faraonilor egipteni antici sugerează că strămoșii câinilor cu pete existau și acum peste 1000 de ani. Din păcate nu s-a putut afla ce scop sau ce sarcini aveau ei inițial și de unde provine numele acestora.

Însoțitor al căruțelor și mascotă a pompierilor

Vechile lucrări istorice, în care Dalmațianul este denumit câine turcesc, câine dalmațian, Petit Danois, câine-tigru sau Brac Bengal, dovedesc că acest câine alb-negru caracteristic a existat încă din Evul Mediu.

El era îndrăgit în casele aristocraților și printre înaltele clase sociale încă de la finalul Evului Mediu. În Anglia era folosit în mod special ca un câine nobil și protector al căruțelor.

În America a devenit faimos ca și însoțitor al mașinilor de pompieri, care erau trase inițial de cai. Remarcabilul Dalmațian alerga în fața acestora lătrând și asigurându-se că e liber drumul,  ca un fel de „sirenă vie”. El a rămas și astăzi mascota multor unități americane de pompieri.

Recunoașterea ca o rasă independentă de câini

Dalmațianul a fost recunoscut în sfârșit ca o rasă independentă atunci când a început înmulțirea pură a multor rase de câini în secolul al 19-lea și s-au stabilit anumite standarde pentru diferite rase.

Primul standard uniform și oficial a fost stabilit în 1890. În ciuda haosului din timpul Primului și celui de-al Doilea Război Mondial și a pierderii scopului său drept câine însoțitor al căruțelor odată cu începerea industrializării, Dalmațianul a reușit să își păstreze poziția ca și câine de rasă. Astăzi el nu are un domeniu special de activitate, dar este un animal de companie și un câine de familie extrem de îndrăgit.

Articole similare
Cele mai utile articole
8 min

Beagle

Picioarele scurte ale unui câine Beagle te pot induce în eroare – acesta te va ține mereu în mișcare și este întotdeauna plin de surprize. Câinii din rasa Beagle sunt prietenoși, activi, neînfricați și foarte inteligenți.
8 min

Pomeranian

Acești micuți nu impresionează prin mărimea lor, ci prin cât de prietenoși, încrezători și plin de energie sunt. Nu e de mirare că tot mai mulți patrupezi din această rasă tip Spitz cuceresc inimile și casele multor iubitori de câini.
10 min

Labrador Retriever

Ușor de dresat, prietenos cu oamenii și puternic: Câinii din rasa Labrador Retriever sunt de talie medie. Labradorul este considerat câinele de familie ideal, dar, în același timp, este un animal care are nevoie de multă stimulare fizică și mentală.