Până în 2018, FCI a considerat Ciobănescul de Anatolia o rasă de sine stătătoare. Apoi, Kangalul i-a luat locul în lista raselor. Spre deosebire de Ciobănescul de Anatolia, Kangalul pur este crescut în Turcia. În articolul nostru îți prezentăm acest câine impunător.
© roxana.dorobantu/stock.adobe.com
Un Kangal impresionează din prima clipă – chiar și doar prin talia sa impresionantă. Este un câine puternic și musculos, lucru vizibil și în mișcările sale. La nevoie, poate fi fulgerător de rapid.
Capul său lat este încadrat de urechile lăsate. Coada lungă ajunge până la glezne și, când este agitat, o arcuiește peste spate. În repaus, Kangalul o poartă relaxată, ușor curbată.
Masculii ating o înălțime la greabăn de 74 până la 81 de centimetri și pot cântări până la 65 de kilograme. Femelele sunt puțin mai mici, cu 71 până la 79 de centimetri, și ajung până la 55 de kilograme.
Blana Kangalului este scurtă sau semilungă, cu substrat des și bogat. În funcție de condițiile meteo, își adaptează blana. Astfel, blana de vară poate fi și mai diferită față de cea de iarnă decât la alte rase de câini.
Standardul descrie rasa de câini ca fiind unicoloră. Caracteristică este masca neagră pe un fond de culoare cafenie sau gri-sable. Nasul și urechile trebuie să fie negre. De aceea, denumirea turcească originală este „Karabaş”, care înseamnă „cap negru”.
Alte rase de câini care ți-ar putea plăcea
Îți plac câinii de talie mare? Atunci s-ar putea să te atragă și aceste rase:
– Terranova
– Dog german
– Ogar Irlandez
– Leonberger
– Saint Bernard
© roxana.dorobantu/stock.adobe.com
Kangalul impune respect. Totuși, dacă este bine socializat, este considerat un companion calm și echilibrat. Instinctul său de protecție nu trebuie însă subestimat de către oameni.
Rasa este inteligentă și independentă. La urma urmei, ca și câine de stână, a trebuit timp de secole să își asume responsabilitatea pentru turmă.
De aceea, majoritatea exemplarelor au și astăzi o voință proprie puternică. Spre deosebire de câinii de turmă precum Border Collie , câinii de pază a turmelor își apără haita și teritoriul.
Rasa este considerată foarte teritorială și este mereu pregătită să își apere familia și teritoriul. În special masculii pot avea tendințe dominante și adesea nu se înțeleg ușor cu alți câini.
În timp ce Kangalul este foarte atașat de „haita” sa umană, față de străini poate fi rezervat sau chiar ostil. Instinctul său de protecție implică și un risc: multe exemplare nu răspund sigur la rechemare atunci când situația devine tensionată.
Acest lucru se datorează faptului că patrupedul preferă să decidă singur, în situații critice, cum să își „protejeze” cel mai bine haita și teritoriul. Dacă, din perspectiva lui, atacul este cea mai bună formă de apărare, situația poate degenera rapid.
Independența unui Kangal nu trebuie subestimată niciodată. Este nevoie de multă siguranță și experiență pentru a fi recunoscut de acest câine drept lider al haitei.
Consecvența și experiența cu câini independenți sunt la fel de importante ca o formare intensivă în perioada de cățel, precum și socializarea cu alți câini. Desigur, nu trebuie să lipsească pauzele lungi de odihnă pentru a procesa noile experiențe.
Acest câine are nevoie de părinți cu adevărat experimentați, care să aibă înțelegerea și siguranța necesare pentru a-l educa corespunzător.
În revista online zooplus găsiți informații de bază valoroase despre educația cățelului.
Este clar că Kangalul nu este un câine potrivit pentru oricine. Dar ce cerințe are această rasă de la oamenii săi?
Animăluțul ar trebui periat zilnic sau o dată la două zile, mai ales în perioada năpârlirii. Îi cade mult păr, care altfel se va împrăștia prin locuință. În plus, în zonele sensibile se pot forma smocuri încâlcite. În rest, îngrijirea blănii Kangalului este simplă.
Un Kangal este potrivit pentru persoane cu experiență, care înțeleg nevoile rasei și îl educă responsabil. Are nevoie de mult spațiu.
Iubitorii de câini care doresc să adopte un Kangal ar trebui, ideal, să aibă o casă cu o grădină bine împrejmuită. Acest câine preferă să petreacă mult timp afară, dar trebuie să rămână conectat la „haita” sa umană.
Acest câine mândru este un excelent paznic și protector al turmelor de oi. Își anunță „intruşii” prin lătrat, parte din comportamentul său de câine de pază. Ideal ar fi ca vecinii să nu fie deranjați de acest lucru sau să locuiască la distanță.
De aceea, această rasă nu este potrivită pentru viața la oraș sau într-un apartament mic.
Ca în cazul majorității raselor, și Kangalul poate conviețui armonios cu familii și copii, dacă este socializat de mic.
Totuși, nu este o recomandare generală: din cauza instinctului său puternic de protecție, combinat cu firea independentă de câine de pază a turmelor, Kangalul nu este un tipic câine de familie.
În principiu, există riscul ca Kangalul să atace pisicile care pătrund pe teritoriul său. Dacă un cățel bine socializat ajunge într-un cămin unde trăiește deja o pisică, șansele pentru o conviețuire pașnică sunt bune. În orice altă combinație, este necesară prudență.
Animalele mici precum porcușorii de Guineea sau iepurii nu ar trebui să fie niciodată accesibile Kangalului.
Află mai multe despre acest subiect în articolul nostru: Câine și pisică în aceeași casă: reguli pentru conviețuirea fără probleme.
© roxana.dorobantu/stock.adobe.com
Cel mai bine ar fi să abordezi lucrurile cu calm: acest câine impunător se poate agita rapid la jocuri prea energice, lucru pe care nu ar trebui să îl încurajezi. Sporturile canine precum Agility, Dog Dancing și altele similare nu sunt potrivite nici pentru temperamentul, nici pentru corpul robust al Kangalului.
Mizează pe mult antrenament de obediență de bază în viața de zi cu zi, pentru a consolida încrederea și legătura dintre voi. Jocurile de miros și cele de inteligență îi pot aduce multă bucurie Kangalului, fără a-l „supraîncălzi”.
Kangalul apreciază plimbările împreună și excursiile mai lungi. Totuși, multe exemplare trebuie ținute în lesă . Încearcă să acorzi atenție mersului la pas în lesă încă de când animăluțul este mic.
Câinii Kangal ar trebui testați pentru displazie de șold înainte de a fi folosiți pentru reproducere. De asemenea, acești câini puternici nu ar trebui să sară frecvent sau să urce multe scări, pentru a preveni afecțiunile articulare.
În perioada de cățel și când este tânăr, alimentația joacă un rol deosebit de important. Pentru Kangal se recomandă hrană pentru câini de talie mare: conținutul de proteine și grăsimi este adaptat creșterii acestor rase. Un aport prea mare de energie în perioada de creștere poate duce la probleme osoase.
După masă, Kangalul are nevoie de o pauză de odihnă pentru a putea digera hrana. Astfel se reduce și riscul unei periculoase torsiuni gastrice, la care câinii de talie mare sunt deosebit de predispuși.
Rasa este considerată – cu condiția unei creșteri responsabile – foarte robustă. Un Kangal sănătos poate atinge, în medie, vârsta de până la doisprezece ani.
Kangalul face parte din categoria câinilor de pază a turmelor. Aceștia au în comun faptul că protejează independent turmele de lupi și hoți. Se presupune că a ajuns, în urmă cu mii de ani, din Asia Mică în teritoriul actualei Turcii, prin intermediul nomazilor.
Mai ales în Anatolia Centrală și de Est, strămoșii rasei actuale au fost folosiți din secolul al XII-lea ca și câini de pază pentru turmele de oi, dar și ca paznici la case. Se spune că în orașul Kangal din provincia Sivas existau în mod special multe exemplare de acest tip, oraș care a dat și numele rasei.
Deoarece Kangal a fost cândva un oraș important pe rutele caravanelor, câinii de aici s-au putut răspândi mai mult decât cei din sate izolate.
Denumirea rasei „Kangal” este relativ nouă din perspectiva FCI: abia din iunie 2018 FCI recunoaște rasa ca fiind de sine stătătoare și o înregistrează sub numărul 331. Sub același număr era listat până atunci „Ciobănescul de Anatolia“.
În trecut, FCI grupa sub acest termen general diferiți câini de turmă, precum Kangalul și câinele alb de turmă Akbaş. Asociația chinologică turcă urmărește în prezent recunoașterea Akbaş de către FCI.
Cei mai mulți crescători ai acestei rase se află în continuare în Turcia. În anii 1960, tot mai mulți Kangali au ajuns în Marea Britanie. Ulterior, impresionantul patruped a ajuns și în SUA, Franța și Germania.
În toate aceste țări există câțiva crescători de Kangal, însă numărul este redus. În Germania se nasc cel mult doisprezece căței Kangal pe an.
© roxana.dorobantu/stock.adobe.com
Deoarece impunătorul Kangal este considerat în anumite cercuri un simbol al statutului, numeroși comercianți de căței atrag în anunțuri cu pui care seamănă cu rasa. Alege întotdeauna un crescător serios.
Nu doar pentru a susține sănătatea și caracteristicile tipice ale rasei, ci și pentru a păstra caracterul ferm al acestui câine independent. Majoritatea crescătorilor neautorizați nu investesc timp în socializarea puilor și nici nu verifică temperamentul părinților.
Și cei care adoptă un metis de Kangal la mâna a doua sau din protecția animalelor ar trebui să se informeze temeinic: ce istoric are patrupedul? Un câine de pază anatolian fără o socializare corespunzătoare este potrivit doar pentru persoane cu multă experiență.
Articol sugerat: 12 întrebări pe care să le pui unui crescător de câini
Un pui dintr-o crescătorie serioasă costă de la 1.000 Euro în sus. Alege un crescător care oferă puii cu pedigree FCI și care își face timp pentru a răspunde întrebărilor viitorilor părinți de animăluțe.
Din păcate, în prezent apar tot mai mulți Kangali tineri și adulți în anunțuri, deoarece oamenii le-au subestimat nevoile. Aceștia costă de la aproximativ 500 Euro în sus. Mulți dintre ei nu au însă un certificat de pedigree recunoscut.
În unele regiuni și țări, Kangalul se numără printre rasele pentru care trebuie respectate cerințe speciale. În Danemarca, de exemplu, importul acestei rase este complet interzis – inclusiv pentru vacanțe.
În special în adăposturi, inclusiv în cele din străinătate, se găsesc mulți câini de pază a turmelor și metiși cu trăsături asemănătoare.
Cei care caută o alternativă de rasă pură pot lua în considerare și alte rase de câini de pază a turmelor. Printre acestea se numără, de exemplu, Kuvasz. Ceva mai puțin încăpățânați, dar cu un instinct de pază bine dezvoltat, sunt Leonberger și Landseer.
Pe cât de impunător arată, pe atât de exclusiv ar trebui să rămână: Kangalul este un câine pentru cunoscători, cu mult spațiu la dispoziție. Există puțini iubitori de câini care pot oferi acestei rase o îngrijire responsabilă, adecvată speciei, și se pot bucura de firea sa independentă.
| Informații pe scurt: | Kangalul este un câine mare și puternic de pază și conducere a turmelor. Fiind independent și teritorial, nu este potrivit pentru începători. |
| Înălțime la greabăn: | 71-79 cm (femelă), 74-81 cm (mascul) |
| Greutate: | 55-65 kg |
| Speranța medie de viață: | 12 ani |
| Temperament: | independent, curajos, teritorial, vigilent |
| Blană: | scurtă până la semilungă, cu substrat des |
| Culoarea blănii: | unicoloră (de obicei cafenie, culoarea căprioarei sau gri) cu mască neagră |
| Dificultate în dresaj: | ridicată |
| Necesități de îngrijire: | reduse |
| Nevoie de mișcare: | ridicată |
| Origine: | Turcia |
Ușor de dresat, prietenos cu oamenii și puternic: Câinii din rasa Labrador Retriever sunt de talie medie. Labradorul este considerat câinele de familie ideal, dar, în același timp, este un animal care are nevoie de multă stimulare fizică și mentală.
Picioarele scurte ale unui câine Beagle te pot induce în eroare – acesta te va ține mereu în mișcare și este întotdeauna plin de surprize. Câinii din rasa Beagle sunt prietenoși, activi, neînfricați și foarte inteligenți.
Acești micuți nu impresionează prin mărimea lor, ci prin cât de prietenoși, încrezători și plin de energie sunt. Nu e de mirare că tot mai mulți patrupezi din această rasă tip Spitz cuceresc inimile și casele multor iubitori de câini.
